SSangyong Kyron vs. Honda CR-V vs. Kia Sorento

Pe cat de reusita este la exterior, pe atat m-a dezamagit la interior Honda CR-V. Cea mai mare problema o reprezinta pozitia la volan. Stai mult prea sus, iar volanul se afla undeva la nivelul genunchilor. Acesta se regleaza pe inaltime, dar intervalul este tragic de mic. In profunzime nu se poate misca, situatie in care ar mai fi corectat oarecum neajunsul. N-am reusit de-a lungul celor doua zile de test sa-mi gasesc, deci, o pozitie confortabila – si nu numai din cauza volanului. Nici spatarul scaunului nu s-a dovedit prea bun (ingust la nivelul umerilor). Si, ca sa inchei cu el, volanul era mult prea mare, subtire si acoperit cu un material ce imita plasa (cu scopul de a fi mai aderent), dar il facea foarte alunecos.

Consola centrala si frana de mana sunt la fel de discutabile. Cea din urma este total inutilizabila, poate provoca accidentari si necesita prea multa forta la actionare. Iar pe prima, chiar daca este confectionata din materiale de calitate si e bine asamblata, o descalifica designul obscur. In rest, ceasurile de bord sunt foarte reusite, materialele – de calitate, totul functioneaza fin (de exemplu butoanele rotative ale climatizarii), iar spatiul interior si portbagajul (527 l) sunt mari.

In mod paradoxal, la Kyron este taman invers. Un interior caruia nu prea am ce sa-i reprosez. Designul este OK, plansa de bord fiind foarte reusita datorita asimetriei. Materialele sunt indoielnice pe ici-colo, dar asamblarea e precisa. Cotiera din fata este foarte ergonomica (fata de cea din Honda), sistemul audio este integrat si suna bine (din nou, spre deosebire de CR-V), spatiul este mare, mai ales pe bancheta. Totusi, consola centrala apasa piciorul drept al soferului, iar butoanele scaunelor incalzite vor fi cu siguranta declansate accidental de genunchiul acestuia (cel putin la mine s-a intamplat, de am avut un puternic feeling a la Gheorghe Doja). Insa acestea sunt defecte prea mici ca sa umbreasca impresia generala de bine, semn ca Greenely n-a fost acaparat in totalitate de partea intunecata a Fortei… Pentru calatoriile lungi, spatarul banchetei poate fi inclinat la 15 grade, in timp ce portbagajul “inghite” 630 litri.

Urmeaza referinta testului, Sorento. Din nou nimic extravagant, doar un habitaclu judicios exploatat. Si aici stai sus, dar tabloul de bord te-nconjoara intr-un mod foarte placut, facandu-te sa te simti in siguranta. Designul este simplu, de la ceasuri pana la ultimul buton, iar ergonomia e mai buna decat a oricaruia dintre modelele din test. Materialele sunt de calitate (pana si parti ale usilor erau imbracate in piele), nu exista probleme nici in ceea ce priveste spatiul, doar portbagajul fiind mai mic decat ma asteptam – 441 litri. A fost singura masina in care mi-am gasit o pozitie buna la volan. Acesta-mi cadea bine in maini, nu-mi obosea spatele la drum lung si nici consola centrala nu-mi jena piciorul. Simplu dupa vorba, dupa port, dar te facea sa te simti ca la mama acasa. Si eu o iubesc pe mama… Clasament: Sorento, Kyron, CR-V.

Pagini: 1 2 3 4