Glorious Basterds: Subaru Impreza WRX STI vs Mitsubishi Evolution

Le-am scos la plimbare într-o zonă virgină, total
necunoscută. Un drum decent din punct de vedere al calităţii
asfaltului, cu mici carii cât să pigmenteze experienţa la volan. În
schimb am avut parte de toate configuraţiile posibile în materie de
viraje. Pentru orice treaptă, pe urcare, pe coborâre… şi linii
drepte, şi mici săritori camuflate în monotonia rectilinie a benzii
de bitum.

Am trecut prin toate setările, am găsit satisfacţii în cele
recomandate de constructori pentru sesiunile de delir. Orice
combinaţie de setări am încercat în EVO, nu am reuşit să egalăm
explozia startului din STI. Subaru poate fi abuzat, nu strâmbă din
nas. Poţi lua startul la 7.000 rpm, piciorul nu se ridică de pe
ambreiaj, se trage în stânga. Startul brutal al unei integrale cu
pedigree WRC nu poate fi egalat de nimic. Iar la acest capitol,
Mitsubishi pierde un punct de simpatie. Impreza ajunge la 100 km/h
cu 1,1 secunde mai repede decât Lancer.

Aceeaşi cutie, care nu ştie să catapulteze EVO la startul de pe
loc, recuperează mai târziu. Schimbările de treaptă sunt
fulgerătoare, şi aproape anulează diferenţa de putere şi cuplu.
Totuşi Impreza domină şi la capitolul reprize. Mitsubishi, în
schimb, ripostează cu o ţinută de drum ceva mai riguroasă decât
Subaru. Lancer menţine trasa cu o acurateţe mai mare decât Impreza,
lucru uşor de remarcat pe virajele de viteză medie spre superioară.
STI-ul dovedeşte o atitudine subviratorie ce se manifestă ceva mai
timpuriu.

Conceptul de hatchback şi propulsorul de 2,5 litri alterează
oarecum repartiţia maselor. Impreza surprinde uşor neplăcut şi prin
ruliul destul de pronunţat pe viraje, unul neaşteptat de amplu.
Cele două modele evidenţiaiză o serie de plusuri şi minusuri care
te aruncă din agonie în extaz. Lancer-ul, în schimb, necesită o
mare atenţie în cazul unui condus sportiv, în special în cazul
frânărilor târzii cu eventuale schimbări de direcţie. Britanicii
numesc aceste frânări „trail braking”. În aceste cazuri, EVO
descarcă violent puntea spate şi poate conduce la ruperi la fel de
violente ale aderenţei pe aceeaşi punte.

Din exterior este spectaculos, dar de la volan un-i tocmai OK să
descoperi că spatele doreşte să intre primul în viraj. Impreza, în
schimb, stă bine pe trasă chiar şi în cazul frânărilor violente.
Mitsubishi ripostează cu o direcţie chirurgicală, extrem de
precisă, dar oarecum lipsită de feedback şi artificial de grea.
Subaru, în replică, are o problemă în a menţine trasa la viteze
superioare în linie dreaptă pe un asfalt uşor denivelat. Induce o
senzaţie de nesiguranţă.

Subaru vine şi cu un argument de ordin practic: este evident mai
economic decât Mitsubishi. Permite, cu un plin, o autonomie
sensibil mai mare decât Lancer-ul. Nu pot da un verdict categoric,
nu pot alege între un model sau altul, şi asta pentru că în secunda
următoare aş regreta alegerea. Două agregate magnifice, în ciuda
minusurilor şi ruperii de ceea ce a fost în trecut. Sunt curios să
văd următoarele manifestări EVO şi STI. Să văd cât din parfumul de
bestie mecanică va rămâne şi câtă infuzie de electronică şi
artificial se va regăsi în ele. A fost o zi faină de condus.

Pagini: 1 2 3 4