COMPARATIV. La noroi. Pathfinder vs G Klasse vs Wrangler, pe dealurile Buzăului

Sfat: dacă vă pregătiţi să intraţi puternic în noroi, ar fi bine totuşi să puneţi la loc plafonul Wranglerului…

Prea târziu! 😀

Noi bănuiam de ceva timp că Iulian e membru al unui clan mafiot. Acum avem şi dovada: teardrop tatoo?! #google

Oraan îşi făcea de treabă cu capacele Wranglerului, iar eu mă gândeam la sensul vieţii…

200 de metri mai încolo, Pathfinderul a apelat a doua oară la ajutorul Wranglerului. Distracţia continuă…

Ieşiţi din zonele dificile, ne-am bucurat pentru câteva minute de un drum de coastă absolut spectaculos

Doar privind peisajul subalpin din zonele mai puţin vizitate ale Buzăului şi Vrancei îţi dai seama cât de frumoasă e zona asta!

Pierduţi în spaţiu, ne-am oprit totuşi să întrebăm un cioban încotro s-o apucăm

Ciobanul o avea geacă modernă, dar face ce au făcut şi sute de strămoşi înaintea sa: paşte oile într-o singurătate incredibilă. Nissanul de mai jos urma să urce frumuşel pe iarbă tot dealul, chiar până în dreapta ciobanului…

Hai, să uităm complet de drumuri şi să urcăm muntele. Dacă oile pot, iar noi avem reductor, de ce nu?

Dintre cele trei, Wranglerul are cele mai puţine regrete atunci când dă de noroi. Cu anvelopele potrivite, o vopsea care se polishează uşor şi protecţii de cauciuc rezistente la tăvăleală, e chiar maşina de off-road potrivită pentru un astfel de test.

Ar putea face asta toată ziua, şi tot nu s-ar sătura!

Ajunşi în vârf de deal, ciobanul ne-a dat soluţia salvatoare: coborâţi spre drumul din vale şi apoi ţineţi tot pe el! În vale, am dat de puţin noroi. Doar puţin. Pe bune, era puţin!! „Drumul” din vale era de fapt un teren bun pentru îngropat maşini. Din păcate, nu mai puteam face cale întoarsă. Asta am vrut, asta am primit!

Şi dă-i, şi dă-i!… Nu vă lăsaţi distraţi de adâncimea mică. Lipicios şi întins pe sute de metri, îţi taie tot avântul

Pustietăţile ne-au primit cu vaduri din ce în ce mai adânci cu noroi şi pietre, numai bune ca să scrâşnim din dinţi. G-Klasse trece fără probleme prin cele mai concave şi, respectiv, convexe terenuri, cu unghiuri de atac şi degajare excelente. Pathfinderul se descurcă mereu la limită, dar numai şi numai din cauza anvelopelor de vară, iar Wranglerul icneşte doar atunci când trebuie să tragă la şufă una dintre surate. Aventură am vrut, asta am primit. Se închidea ziua deasupra noastră, iar noi încă mai căutam drumul de ieşire din munţi…

Nici nu ştiam însă ce ne aşteaptă şi mai jos în vale... iar asta vedeţi în penultima pagină.