CITEŞTE AICI DOSARUL DE ANDURANŢĂ CU RENAULT MEGANE COLLECTION 2012
După experienţa de acum doi ani cu Renault Grand Scenic, pe care l-am plimbat câteva mii de kilometri până în nordul Germaniei şi înapoi, mi s-a cam pus pata pe Renault. Adică abia aşteptam momentul în care să îmi petrec alt concediu confortabil cu o maşină Renault.
Pe care o voiam încăpătoare, dar nu exagerat, deoarece urma să plec doar cu prietena şi bagajele noastre. Bugetul de criză reclama neapărat un motor diesel economic. Iar pretenţiile de confort la drum lung sugerau o echipare cât mai bună, ba chiar o cutie automată, de ce nu.
O problemă la care am găsit foarte rapid un răspuns potrivit: noul Renault Megane Sport Tourer Collection 2012, cu motorul diesel 1.5 dCi şi cutia automată cu dublu ambreiaj EDC. O familistă proaspătă, ”Collection 2012” însemnând că Megane 3 a primit un mic facelift binevenit la începutul acestui an.
Până să mă urc la volan, am încercat să-mi dau seama cât de reuşit este acest faliceft la exterior. Ei bine, francezii au aplicat strategia ”modificări minime – efecte maxime”. Partea frontală rămâne fidelă capotei interesant profilate, dar farurile beneficiază acum de baghete de tip LED, iar spoilerul este redesenat într-o notă mai elegantă.
Dat fiind că maşina beneficia şi de faruri cu Xenon (opţionale penrtu 600 de euro), pot spune că, mai ales în condiţii de întuneric, Megane Collection 2012 are o mai puternică identitate vizuală acum. În rest, însă, breakul Megane a rămas la fel: adică elegant şi stilat.
Din punctul meu de vedere, termenul ”Sport Tourer” e mai puţin potrivit, deoarece Megane-ul exprimă mult confort, spaţiu şi eleganţă. Iar designul stopurilor mi se pare foarte reuşit, fiind o carte de vizită excelentă pentru familista francezilor.
Interiorul continuă ideea de eleganţă a exteriorului, o dată aşezat la volan impresia fiind de maşină dintr-o clasă superioară (ştiu, sună a declamaţii de marketing, dar adevărul este că, vizual, francezilor le-a reuşit ce şi-au propus). Materialele plastice şi ornamentele arată destul de normal, dar aspectul general al planşei de bord inspiră calm şi bun-gust. Prevăd că o să mă simt bine cu maşina asta!
Un aport important la impresia mai luxoasă îl au şi scaunele îmbrăcate în piele (opţiune cotată la 700 euro), doar partea centrală pluşată făcându-mă să mă întreb dacă nu e pericol să se murdărească prea repede.
Eu unul apreciez vitezometrul digital de mari dimensiuni, precum şi butoanele mari şi intuitive ale pilotului automat, plasate pe volan – unii poate mă vor contrazice, preferând vitezometrul clasic şi cât mai multe butonaşe pe coloana de direcţie. Fiecare cu preferinţele sale, dar Megane e clar că e foarte grijuliu să ofere o ambianţă interioară cât mai puţin stresantă.
O altă bilă albă dată de globetrotterul din mine: integrarea sistemului de navigaţie TomTom (opţiune de numai 590 euro), care promite să mă ajute enorm la drumurile prin Europa. Şi încă o biluţă albă pentru plasarea grupului de comenzi pentru navigaţie chiar la baza cotierei, foarte la îndemână.
În schimb, nu pot spune că ornamentul aferent levierului cutiei automate ar arăta bine – aş prefera în locul plasticului cu aspect cromat (cam kitsch) un ornament cu look de carbon (mai la modă). Iar levierul cutiei automate l-aş vrea mult mai mic, pentru că, oricum, nu te îmbie să foloseşti modul manual.
În rest, capacitatea de 480 de litri a portbagajului şi generozitatea banchetei mi-au amintit de personajul schizofrenic al lui Russel Crow din ”A Beautiful Mind”: parcă mă şi vedeam cu nevasta în dreapta şi doi copii în spate, alături de o grămadă de bagaje, în drum spre bunici spre nordul ţării. Dar cred că voi ajunge la stadiul ăsta doar pe la Megane 4…
Suficient cu primele impresii despre Megane Sport Tourer Collection 2012, să trecem la datele mai concrete din traficul bucureştean şi de pe şoselele României – PE URMĂTOAREA PAGINĂ