Am luat contactul cu noua Dacia Lodgy, noul monovolum Dacia

În cadrul test-drive-ului de presă organizat în Maroc, am avut la dispoziţie trei versiuni de motorizare pe Dacia Lodgy: 1.5 dCi 110 CP (în cea mai mare parte a timpului), 1.5 dCi 90 CP şi 1.2 TCE 115 CP (aceste ultime două motorizări pe trasee foarte scurte).

Motorul 1.5 dCi de 110 CP

Este cel mai puternic motor diesel disponibil pe Dacia Lodgy, fiind cunoscut deja de pe Duster, de exemplu. Este combinat cu o cutie manuală cu 6 trepte, foarte lungi, ceea ce s-a observat încă din primele minute la volanul maşinii.

Lodgy 1.5 dCi 110 CP se pune în mişcare cu destulă uşurinţă, dar, în mers, este destul de clar momentul când ajungi la turaţia de cuplu maxim. În teorie, aceasta se cifrează la 1.750 rpm, dar, în practică, motorul devine mai vivace doar după 2.000-2.200 rpm. Sub această valoare, Lodgy e o maşină leneşă – ceea ce nu e neapărat un dezavantaj din punct de vedere al unei familiste.

Însă rapoartele foarte lungi ale cutiei de viteze îşi arată uşorul dezavantaj în utilizare cotidiană, deoarece am simţit nevoia să schimb mai des treptele decât mă aşteptam de la un astfel de diesel. De asemenea, în cazul depăşirilor reprizele nu sunt aşa de bune, deci îţi trebuie o rezervă de timp mai serioasă. Iar urcarea pantelor mai abrupte reclamă retrogradarea până în treapta a 2-a fără discuţie – probabil, în condiţiile încărcării maşinii la capacitatea maximă, în aceste situaţii s-ar impune chiar treapta întâi.

Trecând peste aceste neajunsuri, motorul dCi de 110 CP se dovedeşte agreabil la drum lung, principalul său avantaj fiind silenţiozitatea. Inginerii afirmă că materialele fonoabsorbante pe această versiune sunt cu 30% mai multe decât pe celelalte versiuni, ceea ce se traduce printr-o insonorizare foarte bună pentru un monovolum diesel. Ce-i drept, la viteze de peste 120 km/h turbulenţele aerodinamice nu pot fi minimizate de caroseria cu un coeficient aerodinamic măricel.

Rămâne să probăm în practică, în cadrul unui test-drive mai lung, avantajele în materie de consum aduse de cutia de viteze cu aceste 6 rapoarte foarte lungi. Un lucru rămâne cert: ca performanţe dinamice, Duster-ul motorizat cu acelaşi dCi de 110 CP (şi având cam aceeaşi masă totală) este mai responsiv decât Lodgy, monovolumul rămânând nesatisfăcător dacă eşti genul căruia îi plac viteza şi acceleraţiile.

Motorul 1.5 dCi de 90 CP

Ei bine, dacă în cazul lui Duster acest diesel mai slab nu mi se pare justificat faţă de dCi-ul de 110 CP, nu mică mi-a fost surpriza să constat că, în cazul lui Lodgy, dCi-ul de 90 CP este o propunere mai mult decât pertinentă. Faţă de motorul mai puternic, nu se remarcă în mod semnificativ diferenţa de putere, dCi-ul de 90 CP răspunzând la apăsarea acceleraţiei conform aşteptărilor: suficient de viguros şi urcând în ture mai constant decât dCi-ul de 110 CP.

La turaţii sub 2.000 rpm se simte cam la fel de fără vigoare ca şi dCi-ul de 110 CP, dar, o dată ajuns în zona de cuplu maxim, Lodgy 1.5 dCi 90 CP are performanţe oneste, asigurând un condus plăcut. Asta în ciuda faptului că are o cutie cu doar 5 trepte, la fel de lungi ca la cutia cu 6 trepte de pe Lodgy 1.5 dCi 90 CP. Mai trebuie remarcat că versiunea din test era cea cu doar 5 locuri, fiind cu 50 kg mai uşoară decât Lodgy 1.5 dCi 110 CP 7 locuri.

Marele dezavantaj al acestui diesel, faţă de cel mai potent, ţine de zgomot: insonorizarea nu este aşa de bună ca la dCi-ul de 110 CP, aşa încât dCi-ul de 90 CP te însoţeşte permanent cu sunetul său clar de diesel, la orice turaţie şi la orice viteză. Motiv pentru care există şi versiunea pe benzină, dedicată celor anti-diesel.

Motorul turbo 1.2 TCE de 115 CP

Un motor pe benzină cu injecţie directă şi turbo pe o Dacie? Ei bine, da. În Maroc nu am avut la dispoziţie versiunea mai slabă, 1.6 MPI, de 85 CP, ci numai turbo-ul de 1,2 litri şi 115 CP. Care nu transformă nicidecum Lodgy într-o maşină sportivă, dar reuşeşte să îmbunătăţească feelingul dinamic, pentru cei care pun accent pe acest lucru (deşi, repet, nu înţeleg de ce ai vrea sportivitate de la o familistă voluminoasă…).

Câtă vreme în maşină e doar şoferul, Lodgy 1.2 TCE demonstrează un răspuns surprinzător de prompt la apăsarea pedalei de acceleraţie. Cuplul maxim de 190 Nm se obţine la doar 1.500 rpm, iar timoneria bună a cutiei îţi permite demaraje şi reprize neaşteptat de bune, chiar dacă la un nivel modest. Asta în condiţiile în care cutia are doar 5 trepte, cu demultiplicare la fel ca şi cutia în 6 trepte a dCi-ului de 110 CP.

Insonorizarea maşinii e medie, însă, din fericire, micul turbo are un sunet agreabil, aşa încât Lodgy 1.2 TCE se dovedeşte cea mai plăcută versiune pentru un şofer, mai ales pe drumuri cu viraje, unde trebuie să retrogradezi frecvent. De asemenea, acest turbo pe benzină e agreabil şi în mediu urban, dovedind resurse bune la turaţiile mici.

Însă, faţă de un diesel, reversul medaliei îl reprezintă, evident, consumul mai mare, iar lipsa celei de-a şasea trepte înseamnă un zgomot cam mare la viteze de peste 120 km/h. În plus, sunt foarte curios cât de mult se plafonează acest turbo de cilindree redusă când maşina e încărcată la maximum.

Manevrabilitate, stabilitate şi confort

Pot spune că mă aşteptam de la Dacia Lodgy să fie mai „barcă”, însă maşina arată o stabilitate surprinzător de bună pentru un monovolum în curbe, dar şi pe drum drept, la viteză mare. Lodgy afişează un caracter subvirator foarte clar, dar nu e greu să controlezi traiectoria maşinii. În cazul în care nu ai ESP, efectul „aruncării” botului spre exterior este şi mai sesizabil, dar Lodgy e suficient de echilibrată pentru ca puntea spate să nu reacţioneze negativ la redresarea uşoară din volan.

Deoarece o astfel de maşină familistă ar fi o prostie să fie condusă la limită, într-un stil foarte dinamic, consider că Lodgy e o maşină în general sigură pe şosea, ruliul nefiind, nici la limită, de natură să îţi dea emoţii aşa de mari. Totuşi, pentru o siguranţă cât mai bună, recomand echiparea maşinii cu ESP, fără discuţie, mai ales că sistemul de frânare e doar mediu.

Pe de altă parte, suspensiile oferă un confort curios de bun, mai ales că, în Maroc, am avut destule ocazii să merg cu maşina pe drumuri cel mult bunuţe. Cireaşa de pe tort o reprezintă confortul în mers pe al treilea rând de scaune: chiar dacă eşti deasupra punţii spate (preluată de la Kangoo), denivelările mici şi medii sunt absorbite foarte bine.

Aşa încât, per ansamblu, câtă vreme se ţine seama de bunul simţ în conducerea unui monovolum familist, Dacia Lodgy are un comportament rutier mai bun decât mă aşteptam de la un monovolum ieftin. E foarte clar că maşina a fost concepută pentru condiţii de drum mai dificile, aşa încât compromisul între confortul bun şi manevrabilitatea decentă merită aplauze.

În concluzie, îşi merită Dacia Lodgy banii? Vedem pe pagina următoare

Pagini: 1 2 3 4