Lancia Delta 1,9 Twin-Turbo Multijet

Noua Lancia Delta este tot ceea ce vechea generaţie nu a putut să fie. Este confortabilă, silenţioasă, uşor de condus, atrăgătoare, odihnitoare şi chiar plăcută. Pentru că nu toată lumea vrea să facă muşchi învârtind de volan în timp ce ascultă motorul urlând din toate supapele direct în interior.

De altfel, pe cât de sportiv este renumele Delta, pe atât de confortabilă este noua generaţie. Asta s-a şi vrut. Lancia se luptă acum în segmentul premium, iar, alături de designul original, confortul este unul din elemente de bază în identificarea noilor modele italiene. Suspensia este mai moale decât la Bravo, iar izolarea fonică este şi ea ameliorată, zgomotele produse de motor sau de trenul de rulare fiind reduse substanţial.

Ruliul este dat în mod natural de configuraţia amortizoarelor, dar este şi proporţional cu mărimea jantelor disponibile. Cele de 18 inch, de pe maşina de test, asigură un comportament ceva mai sportiv pe curbe, dar sacrifică într-o mare măsură confortul pe drumurile proaste, în acest caz gropile seriosae, neobservate la timp, periclitând serios integritatea cauciucurilor cu talon foarte mic.

Dacă am scris despre un comportament mai sportiv, nu vă gândiţi la vreo legătură cât de vagă cu vechea Delta Integrale. Pentru că veţi avea aşteptări necorespunzătoare. Scaunele confortabile, suspensia moale plus direcţia pe măsură asigură o rulare în care pilotajul nu are ce căuta. Pentru că se doreşte un trasport cât mai plăcut, uşor şi suficient de rapid dintr-un punct în altul.

Iar motorul disponibil pe maşina de test urmează aceeaşi filosofie. Ai crede că un turbo diesel cu 100 CP/litru, de 1,9 litri cu două turbine şi 190 CP, ar fi o variantă sportivă a Lanciei Delta. Nu prea. Motorul nu este conceput să faci liniuţe cu el. De altfel, la o plecare de pe loc în forţă, cuplul de 400 Nm torturează serios pneurile, în ciuda sistemului ESP, plecările în forţă ducând, de cele mai multe ori, la scurta pierdere a aderenţei – normal, dacă ne gândim că avem tracţiune faţă şi o suspensie mai moale.

În schimb, uzina de forţă asigură o serie de reprize foarte bune, astfel încât depăşirile se pot face foarte confortabil, cu o mică apăsare de acceleraţie în aproape orige regim de turaţii. Şi când spun foarte confortabil, înseamnă că vorbesc de o elesticitate foarte bună, cele două turbine asigurâng cuplu chiar şi de la 1.500 rpm, cu rezerve de putere până aproape de linia roşie a turometrului.

Interesant este că în interior, cu excepţia relantiului, mai pregnant este zgomotul turbinelor, care pooate fi găsit plăcut, mai ales că ronţăitul specific de diesel este atenuat o dată cu punerea în mişcare în maşinii. În ciuda puterii mari, consumul este unul bun, sub 7 litri/100 km în regim mixt destul de alert.

Frânele cu o dozare corectă au şi o rezistenţă ridicată la fading, graţie discurile pe faţă de 305 mm, care la un condus normal sunt aproape imposibil de îngenuncheat. Nici stabilitatea maşinii pe frânare nu are de suferit, maşina fiind bine echilibrată. În plus, faţă de Bravo, frânarea normală se face o idee mai progresiv – parcă nu mai ai sentimentul că orice apăsare a pedalei din mijloc înseamnă frână de urgenţă.

Şi am ajuns acum şi la aspectul care se apropie cel mai mult de caracteristicile segmentului premium din care noua Lancia Delta vrea să facă parte: preţurile şi dotările maşinii.

Pagini: 1 2 3 4