Punct terminus – Vama Veche. O ştiu mulţi, iar unii, nu puţini, consideră că o ştiu mult prea mulţi. Nu contează, important este că am găsit un peisaj excelent: vreme însorită, dar nu înăbuşitoare, o mare calmă şi cu o culoare fascinantă, o plajă nu foarte aglomerată.
E foarte simplu să urci povârnişuri cu BMW F 650 GS sau să treci fără probleme drumeaguri cu gropi şi noroaie. Motorul îmi conferea o încredere în sine la cote ridicate, până am ajuns într-un loc îngust, unde a trebuit să întorc. Iar, dacă în ecuaţie mai intră şi o porţiune în urcare, unde trebuie să împingi motocicleta… să zicem doar că un abonament la sala de forţă nu ar fi o idee rea.
Însă asemenea momente sunt destul de rare – totul este să fii cu capul pe umeri şi să nu te gândeşti la vitejiile pe care le fac băieţii endurişti, cu "caprele" dedicate căţărării pe bolovani. BMW F 650 GS este un fel de corespondent al SUV-urilor din lumea pe patru roţi. Dar mă refer la SUV-urile cu pedigree, care nu îşi fac probleme pe drumuri forestiere şi noroaie.
În nisip, din nou, e bine să fii mai mult precaut decât să te dedai la giumbuşlucuri, cu derapaje controlate. Sau, mă rog, cei care sunt specialşti ai acestui "sport" (care, să nu uităm, îi deranjează pe cei care fac plajă) pot încerca să găsească limitele lui F 650 GS.
Eu unul am apreciat cum m-a purtat F 650 GS, pentru scurt timp, peste nişte coclauri, amortizoarele absorbind excelent şocurile, iar ghidonul netransmiţându-mi vibraţii mari. Drumuri cu pietriş, drumuri de pământ, poteci de iarbă uscată, mici noroaie, urcări nu foarte abrupte – cam ăsta este peisajul semi-offroad predilect pentru BMW F 650 GS. Repet, dacă nu eşti genul extremist, ceea ce eu nu sunt.
Totuşi, cu un lucru a trebuit să mă acomodez ceva mai mult: cuplul propulsorului, în condiţii de teren accidentat. Cei 70 de cai putere sunt uşor de domolit în orice situaţie, însă cuplul te poate surprinde peste 3.000 rpm, răspunsul motorului devenind mai vivace decât mă aşteptam.
Tot surpzinzătoare ar putea părea şi consumul sau preţul.