Lancia, amore mio! Istoria producătorului auto italian

Lancia s-a născut din pasiunea pentru maşini a lui Vincenzo Lancia, care în 1906, la 25 de ani, fonda marca ce avea să-i poarte numele, împreună cu un coleg de la Fiat, Claudio Fogolin. La finalul lui 1907, intra în producţie primul automobil Lancia, Alfa 12HP, după ce prototipul arsese într-un incendiu. O maşină aflată la vârful tehnologiei din timpul său: motor de 2.5 litri, 28 CP, viteză maximă 90 km/h. Anecdotă: pentru a putea scoate maşina din atelier, au fost nevoiţi să spargă uşile cu ciocanul, căci ieşirea era prea strâmtă!

Vincenzo Lancia, omul care a pus bazele companiei auto ce îi poartă numele

Au urmat o sumedenie de modele, vândute în câteva zeci, apoi sute de exemplare. Fabrica se mută din atelierul improvizat într-o hală modernă de producţie, iar Vincenzo acordă o atenţie obsesivă calităţii produselor, fiind chiar circumspect în privinţa participării în cursele auto, de teamă să nu distragă atenţia mărcii de la obiectivul său: acela de a construi automobile puternice, premium. Totuşi, marca participă la câteva curse şi obţine rezultate bune – printre altele, câştigă locul 2 la Targa Florio din 1911! Dintre modelele antebelice se remarcă Theta, care a fost şi cel mai bine vândut, în 1696 exemplare. Avea să rămână în istorie ca fiind primul automobil european cu sistem electric integrat în standard (gata cu pornirea la manivelă). Cu un motor de 5 litri şi 70 de CP, maşina de doar o tonă putea prinde viteze de peste 120km/h, valoare foarte bună în epocă. A urmat războiul, în care Lancia a produs inclusiv blindate…

Ieşirea din război a afectat marca, înregistrând pentru prima dată pierderi. Deşi marca face experimente cu motoare V12 şi V8, maşina care va readuce compania pe linia de plutire va fi Lancia Lambda, lansată în 1922. O maşină aflată la baza automobilului modern: era prima care folosea o caroserie portantă, un radiator circular, suspensii faţă semi-independente cu bară transversală, dar şi cu tunelul de transmisie situat în habitaclu. De asemenea, avea frâne pe toate patru roţile, iar propulsorul era un V4 de 2.1 litri care ajungea şi la 3250 rpm, valoare înaltă pentru timpul său.

Lancia Lambda (1922)

Se pare că ideea caroseriei autoportante deschise i-a venit lui Lancia atunci când privea bărcile de mare viteză, iar dorinţa de a dota puntea faţă cu suspensii independente a fost rezultatul unui accident în care Vincenzo a rămas fără lama suspensiei faţă la automobilul său Lancia Kappa. În următorii 9 ani, Lancia va produce peste 13.000 de exemplare Lambda, iar inovaţiile sale tehnologice vor fi preluate de către ceilalţi constructori. Modelul va cunoaşte un succes moderat şi în cursele auto şi va fi dotat cu motoare din ce în ce mai puternice. Greta Garbo i-a făcut reclamă…

Au urmat alte modele Lancia, mari şi de lux, pe gustul clientelei avute americane şi europene, dar istoria avea să intervină brutal în planurile Lancia. Marea Criză începută în 1929 a afectat puternic exporturile mărcii (peste 75% din producţie mergea la export), iar clienţii italieni preferau maşini mai mici şi mai ieftine, astfel încât Vincenzo a cerut inginerilor săi să reacţioneze. Rezultatul au fost trei maşini: Augusta, Aprilia şi Ardea. Micuţa Augusta a fost prima maşină cu caroserie autoportantă nedeformabilă şi a înregistrat un succes nebun, care a asigurat stabilitatea financiară a mărcii chiar şi după moartea lui Vincenzo în urma unui infarct, survenită în 1937, la vârsta de doar 55 de ani. Nu avea să vadă intrarea în producţie a formidabilei Aprilia, pe care o gândise în cele mai mici detalii: prima caroserie autoportantă închisă, aerodinamică, cu un motor cu camere de ardere semisferice şi patru roţi independente. A, si cu mânerele portierelor ascunse în caroserie! O maşină inventată cu 30 de ani înainte ca aceste inovaţii să devină un standard pe maşinile moderne! Se spune că Henri Ford a preferat să rămână până seara târziu la Salonul Auto de la Paris din 1936 pentru a examina pe îndelete maşina, spunând, atunci când a fost surprins de gardieni, că „este singura maşină de la Salon pe care merită să o admire, după foarte mulţi ani.”

Lancia Aprilia, maşina admirată de Henry Ford până seara târziu la Salonul Auto de la Paris

După război, în 1950, apare încă un model legendar. Acesta era Aurelia, o maşină concepută de inginerul Vittorio Jano (un ungur genial care crease deja maşini legendare pentru Alfa Romeo), capabilă să concureze de la egal la egal cu modelele sportive premium ale timpului. Coupé-ul a fost desenat de Pininfarina, iar odată cu el s-au pus bazele Gran Turismelor. Sub capotă se afla primul V6 pus pe o maşină de serie: din aluminiu, 1.75 litri, 56CP (ulterior apar versiuni de 2.2 litri şi 87CP). Cu Aurelia, Lancia revine puternic în motorsport, obţinând locul 2 la Mille Miglia în 1951, victoria în clasă la 24H Le Mans în 1952 şi primul loc în Targa Florio din 1953. Era doar o avanpremieră la ce urma să vină…

Anii ’50 şi ‘60 au adus dificultăţi financiare, dar şi modele epocale, precum acest Flaminia, pe care se odihneşte Brigitte Bardot. Coupé-ul era desenat de Pininfarina, iar urmaşul acestui GT a fost nimeni altul decât Maserati Quattroporte…

Continuarea poveştii, în pagina următoare.

Pagini: 1 2 3