Pentru europeni, Lincoln = zero. Pentru americani, Lincoln era într-o vreme rivalul lui Cadillac în ce priveşte luxul şi stilul. Vremurile acelea au apus, iar marca americană, fiica bătrână a lui Ford, îşi mai găseşte cât de cât strălucirea doar pe la marile saloane auto. Cum este şi cazul showului de la Detroit din această iarnă.
Teoretic, acest MKR ar vrea să ne arate direcţia de design a viitoarelor modele de serie, însă multe dintre elementele conceptului sunt prea avangardiste pentru a fi aplicate în viitorul apropiat.
„Nările” nu vor fi probabil la fel de mari, dar vor exista, fiind o reminiscenţă a modelului Continental Cabriolet din 1941. Deşi farurile sunt ridicol de mici, putem spune că se integrează destul de armonios în desenul părţii frontale, aşa încât acum putem vorbi cu adevărat de o imagine de marcă Lincoln. Fanii BMW s-ar putea să cam râdă, dar suntem la o distanţă destul de mare de un eventual plagiat.
Spatele mizează şi el pe masivitate, dar, de data asta, doar sigla de mari dimensiuni însoţeşte stopurile orizontale foarte înguste. De remarcat umerii foarte laţi, datorită îngustării lăţimii părţii superioare a caroseriei, precum şi imensele ieşiri de eşapament, integrate în spoiler.
Linia laterală este extrem de curată şi nu este prea departe de ceea ce am văzut la Ford Interceptor. Numai că Lincoln este mai stilat şi fluidizează orice muchie şi linie. De aceea, jantele cromate de 21” sunt foarte reuşite, iar în profilul pneurilor găsim chiar şi sigla mărcii. Probabil ca să se ştie că pe aici a trecut un Lincoln…
Portierele nu au mânere, deschizându-se automat la atingerea unui buton din rama cromată. Universul interior este clar unul luxos, de o simetrie aproape bolnavă. Cei patru pasageri ar fi bine să fie pasionaţi de bowling, deoarece consola, care se întinde de la parbriz până la lunetă, seamănă cu o rampă pentru bilele de bowling. Trecând peste glume, habitaclul este pentru cei sofisticaţi, deşi mizează pe simplitate, nu pe aglomerare. Acoperişul panoramic din sticlă include parbrizul şi luneta, iar în partea centrală este susţinut de două traverse curbate, stilizând sigla Lincoln. Nice, dar nu o să vedem aşa ceva pe modelul de serie.
În schimb, grupul motopropulsor este o propunere viabilă: V6 de 3,5 litri, de 415CP, cu injecţie directă şi două turbocompresoare, care funcţionează cu E85, carburantul ecologic al momentului. Cutia de viteze este, bineînţeles, automată, cu şase trepte şi acţionare de la padelele de pe volan. Mai adăugăm suspensia independentă şi frânele Brembo şi constatăm că MKR ar putea fi o berlină chiar sportivă. Asta doar dacă Ford chiar se va ţine de promisiune şi va scoate Lincoln din conul de umbră al ultimei decade.