Ultima generaţie a sistemului de tracţiune integrală dezvoltat
de Opel este oferit pe versiunile de motorizare turbo, de 2,0 litri
şi 2,8 litri V6, inclusiv Insignia OPC. Acest sistem este numit
Adaptive4x4, contribuind din plin la îmbunătăţirea manevrabilităţii
şi stabilităţii maşinii în orice condiţii de drum, lucru posibil
prin îmbinarea caracteristicilor mecanicii convenţionale şi a
sistemelor hidraulice.
Sistemul Adaptive 4×4 este alcătuit din următoarele
componente:
Discurile ambreiajului hidraulic sunt controlate hidraulic,
distribuind cuplul în proporţie de 0-100% între cele două punţi,
iar, atunci când este angajată prima treaptă din cutia de viteze,
cuplul motor este distribuit uniform între cele două punţi – spre
deosebire de alte sisteme 4×4 similare, care fac acest lucru doar
când senzorii speciali sesizează tendinţa de patinare a roţilor
punţii spate. Prin urmare, demarajul unui Insignia cu sistem
Adaptive 4×4 este mult mai bun, mai ales pe suprafeţe cu aderenţă
scăzută.
Sistemul Adaptive 4×4 este integrat cu alte sisteme de control
electronic, precum ESP-ul sau ABS-ul. În funcţie de datele de la
diverşi senzori (viteza unghiulară a roţilor, unghiul de virare,
unghiul de înclinare a caroseriei, poziţia pedalei de acceleraţie,
regimul de funcţionare a motorului), sistemul Adaptive 4×4
adaptează distribuţia cuplului pe cele două punţi, timpul necesar
fiind de maximum 80 milisecunde – adică foarte rapid.
În ce priveşte contribuţia la creşterea siguranţei, sistemul
Adaptive 4×4 acţionează înaintea sistemului ESP atunci când
limitele de aderenţă sunt depăşite, repartizând cuplul motor în mod
optim pe roţi, astfel încât maşina să-şi păstreze traiectoria şi să
nu se destabilizeze.
Alegerea modurilor de funcţionare a suspensiei controlate
electronic FlexRide influenţează, de asemenea, modul de răspuns al
sistemului Adaptive 4×4: la apăsarea butonului Sport, va fi
direcţionat mai mult din cuplul motor spre puntea spate, pentru o
agilitate şi sportivitate crescute, în condiţiile în care maşina
este uşor de controlat.
Opţional este furnizat şi diferenţialul electronic cu alunecare
limitată eLSD, plasat în puntea spate. Discurile sale sunt
acţionate tot hidraulic, iar, prin control electronic, cuplul este
distribuit în procente diferite pe roţile stânga şi dreapta, în
funcţie de condiţiile de rulare. Ceea ce înseamnă că roata care are
aderenţa cea mai bună primeşte mai mult cuplu, un lucru de foarte
mare ajutor în manevrele rapide de evitare a obstacolelor, chiar şi
pe carosabil ud sau zăpadă.
În acelaşi timp, caracterul sportiv al maşinii este foarte mult
îmbunătăţit, permiţând un control mult mai bun al acesteia şi o
manevrabilitate excelentă în orice situaţie.
Exterior relativ discret
Întâlnirea
cu
Opel Insignia OPC nu a fost lipsită de o oarecare încărcătură
emoţională, fiind nerăbdător să cunosc în realitate cea mai
puternică maşină Opel de serie în acest moment.
Interesant, în realitate Opel Insignia OPC nu degajă acea
agresivitate pregnantă pe care i-o conferă pozele, fiind mai
degrabă o maşină foarte serioasă şi cu tuşe suficiente
pentru a te pune în gardă că ai de a face cu o maşină
performantă. Jantele de 20″ au un design inspirat şi sunt
încălţate cu pneuri Pirelli P-Zero, special concepute pentru OPC,
coborârea suspensiei punând în evidenţă o siluetă încordată.
Spoilerul frontal este „gazda” unor grile de aerisire verticale,
generos dimensionate, dar şi a unor mici fante laterale, pentru
frânele Brembo. De remarcat că ornamentele sunt din aluminiu
polişat, întărind impozanţa maşinii. Spatele beneficiază de un mic
difuzor în spoiler, dar şi de un eleron profilat din capota
portbagajului – însă cu adevărat remarcabile sunt cele două
evacuări romboidale, simetrice şi care (urma să aflu în
curând) sunt responsabile pentru un sound excelent.
Interior
de berlină luxoasă
Interiorul te gratulează cu scaune sportive tari, dar foarte
bine profilate şi cu o foarte bună susţinere laterală. Nici în
cazul habitaclului nu putem vorbi de detalii care să diferenţieze
foarte mult Insignia OPC de un Insignia normal, însă tuşele
sunt exact câte trebuie pentru a-i conferi cockpitului un stil mai
sportiv: volan profilat şi cu emblema albastră OPC,
pedalier perforat din aluminiu, schimbător mic şi foarte
manevrabil, precum şi două butoane, OPC şi Sport. Plus emblema OPC
de pe ecranul central.
Ar fi fost cool dacă Insignia OPC ar fi avut pornirea
motorului de la un buton dedicat. Trecând peste acest mic
regret, răsucirea cheii în contact dă viaţă unui motor care
vorbeşte răspicat pe limba sportivilor. Pardon, nu foarte răspicat,
deoarece maşina este (cam prea) bine antifonată. Însă la orice
apăsare pe pedala de acceleraţie, V6-le turbo de sub capotă şi
evacuarea sport îţi gădilă auzul cu un sunet grav, care anunţă
mulţi cai putere.
Caracter
dinamic… în prima fază
Prima tură de circuit a fost de acomodare. Mergând în modul
standard, remarci, pe lângă sunetul sportiv omniprezent,
suspensia şi direcţia îndreptate mai mult spre confort, la
un nivel foarte bun pentru o maşină atât de puternică, dar
fără a prejudicia prea mult manevrabilitatea şi precizia. Timoneria
este foarte bună, schimbătorul necesitând un minim de efort, de
apreciat în cazul unei maşini sportive.
O dată cu apăsarea butonului Sport, comportamentul
maşinii devine puţin mai nervos, în primul rând auditiv.
Direcţia şi suspensia sunt o idee mai sportive, per total
manevrabilitatea fiind îmbunătăţită – însă Insignia OPC rămâne, şi
în acest caz, o berlină potentă şi uşor de controlat. Motorul este
vivace la turaţii de peste 4.000 rpm, până acolo demonstrând un
comportament progresiv. Suspensia rămâne suficient de confortabilă
şi în acest caz, deşi schimbările bruşte de sarcină fac simţite
suficient de bine mişcările laterale ale caroseriei.
OPC
– sportivitate
Aproape orice urmă de berlină decentă dispare atunci
când apeşi butonul OPC. Direcţia devine pur şi simplu grea şi
precizia ei devine chirurgicală. Orice modificare a talpei
pe pedala de acceleraţie are un efect imediat în răspunsul maşinii,
iar menţinerea turaţiei la cel puţin 3.500 rpm devine o necesitate.
La retrogradări, acul turometrului sare înnebunit, iar frâna de
motor încetineşte admirabil maşina, deşi nu pot nega că am torturat
suficient de mult sistemul de frânare.
În regim la limită, maşina are uşoare tendinţe supraviratoare,
iar pneurile încep să şuiere fără menajamente. Însă
electronica veghează permanent şi „castrează” dorinţa
spatelui de a fugi (cuplul fiind repartizat până la 100%
spre spate), de la volan simţind clar cum, în curbele strânse luate
cu viteză foarte mare, maşina începe să alunece încet în lateral cu
totul. Însă nu am avut în nici un moment senzaţia că Insignia OPC
scapă de sub control, graţie sistemului 4×4 şi a îngerilor
electronici.
Insignia
OPC – pachet cu preţ imbatabil
Din păcate, nu am avut ocazia de a vedea şi cum răspunde maşina
în modul OPC cu ESP-ul decuplat – însă, după cum ne spunea unul
dintre instructori, în acest caz Insignia
OPC devine un utilaj dedicat profesioniştilor, cu toate că
electronica nu este eliminată complet, intervenind în ultimă
instanţă. Nu este de neglijat gabaritul maşinii, Insignia OPC având
aproape 2 tone cu şoferul la bord, astfel că aportul electronicii
este binevenit în orice situaţie.
La finalul sesiunii, nu puteam decât să le dau dreptate
instructorilor: Insignia OPC este o maşină rapidă şi foarte
uşor de controlat, iar în modul OPC devine foarte rapidă şi pe
gustul celor care au şi minime cunoştinţe de pilotaj.
Adică un excelent pachet de adrenalină şi confort pentru preţul de
37.900 euro, de la cât porneşte această berlină modernă, de peste
300 CP şi cu un pachet tehnic foarte complex.
Dintre rivalii lui Opel Insignia OPC fac parte modele de top din
categoria berlinelor medii:
Mai multe detalii despre tehnica lui Opel Insignia
OPC, în paginile următoare.