Opel Insignia 4×4 în poligon

Punctul comun al problelor de pe diferitele poligoane ale
complexului de încercări din cadrul Hungaroring a fost
apa. Pe suprafeţe special amenajate, cu aderenţă foarte redusă şi
stropite din belşug cu apă, efectiv am devenit „balerini” la
volanul modelelor Opel Insignia, unele având tracţiune integrală
Adaptive 4×4, altele doar cu tracţiune faţă.

Trebuie să remarc faptul că, astfel, am avut ocazia să înţeleg
mult mai bine avantajele sistemului Adaptive 4×4, testul cu Opel Insignia Turbo 4×4
desfăşurându-se în condiţii normale de aderenţă.

Evitarea unui obstacol, pe carosabil foarte
alunecos, este o manevră aproape imposibilă la viteze mai
mari de 30 km/h. Până la această viteză, Insignia 4×4 oferă un
avantaj clar faţă de versiunea cu tracţiune faţă, conferindu-ţi mai
mult control asupra direcţiei de deplasare. Sistemul Adaptive 4×4
lucrează din plin, împreună cu sistemul ESP şi suspensiile
FlexRide, roţile fiind frânate în modul cel mai eficient
posibil.

Ce-i drept, limitele fizicii, mai ales în condiţiile lipsei
aproape totale de aderenţă, intervin clar şi în cazul sistemului de
tracţiune integrală, la peste 30 km/h. Însă această probă a
demonstrat clar că, mai ales în condiţii specifice iernii,
sistemul Adaptive 4×4 conferă un plus important de
siguranţă maşinii.

O altă probă la care am supus maşinile a fost rularea pe
un cerc, de asemenea acoperit cu o suprafaţă foarte alunecoasă şi
stropită din plin cu apă. Iniţial, am rulat cu roţile de pe partea
dreaptă pe asfalt şi cele de pe partea stângă pe suprafaţa fără
aderenţă – în cazul maşinii Insignia cu tracţiune faţă, sistemul
ESP ţine foarte greu maşina pe traiectorie, fiind necesare
permanent corecţii ale volanului şi adoptarea unei viteze foarte
mici.

Cu Insignia 4×4, însă, a fost posibilă păstrarea
traiectoriei în acest mod chiar şi la 50 km/h, redresarea
maşinii fiind foarte uşoară la pierderea aderenţei. Atunci când
maşina are toate cele patru roţi pe suprafaţa fără aderenţă,
păstrarea traiectoriei în curbă este mult mai dificilă, dar
Insignia 4×4 poate rula chiar şi cu 30 km/h, faţă de versiunea cu
tracţiune faţă, care, la mai mult de 15-20 km/h, intra în
derapaj.

O altă probă relevantă a fost evitarea unui
obstacol în curbă, rulând pe suprafaţă udă fără aderenţă.
Deşi controlul se pierde destul de rapid în cazul ambelor maşini,
sistemul Adaptive 4×4 îţi lasă o marjă ceva mai mare de siguranţă,
în care poţi ori să frânezi mai eficient, ori să reuşeşti să
încetineşti suficient de mult pentru a evita obstacolul din
curbă.

La proba demarajului de pe loc în pantă, nu
este de mirare că Insignia 4×4 a plecat mult mai repede decât
modelul cu tracţiune faţă, sistemul de tracţiune integrală punând
în mişcare toate roţile, încă din primul moment al acceleraţiei. De
asemenea, mişcările stânga-dreapta ale maşinii cu tracţiune
integrală au fost mult mai mici decât în cazul maşinii cu tracţiune
faţă.

În final, ne-a fost clar că tracţiunea integrală
Adaptive 4×4 este un plus suficient de mare pentru siguranţa la
bordul lui Opel Insignia, demonstrându-şi calităţile în
condiţii extrem de dure de suprafaţă udă fără aderenţă (care ar
avea, ca şi corespondent în realitate, o pată foarte serioasă de
ulei pe şosea ori, în condiţii de iarnă, polei foarte
alunecos).

Totuşi, Adaptive 4×4 nu exclude nicidecum condusul preventiv,
ieşirea în siguranţă dintr-o situaţie de urgenţă ţinând, până la
urmă, şi de cel de la volan.

Vezi aici mai multe detalii despre
sistemul Adaptive 4×4