Mercedes-Benz Actros
În ceea ce-l priveşte pe Actros, nu putem vorbi despre design. Arată puternic, chiar agresiv, dar aceste adjective nu contează.Ce contează, atunci? Spre exemplu, este foarte important faptul că noua generaţie Actros are un mic bull-bar care protejează radiatorul şi partea inferioară a caroseriei de impactul cu terenul accidentat. La fel şi scara de acces în cabină, care acum este flexibilă, pentru a nu se mai rupe când e depăşit un obstacol.
Accesul în habitaclu nu se face la fel de facil ca într-un autoturism. Dar, în timp ce urci treptele şi te ţii de bare, realizezi că nu vei conduce doar din plăcere, ci şi pentru că asta e slujba ta.
La capitolul detalii trebuie să menţionăm „spray”-ul cu aer comprimat.
Aşa se şi explică de ce camioanele pot face depăşiri în zone cu vizibilitate redusă pentru autoturisme – pentru că sunt înalte şi „văd” mai bine. Totodată, spaţiul din cabină este foarte mare, distanţa dintre cele două locuri fiind de aproximativ o jumătate de metru.
Poziţia la volan este tipică unui camion, deci nu are legătură cu cea dintr-un autoturism, iar direcţia este puternic demultiplicată. Volanul are diametru mare, pentru un control mai bun la viteze mici. Ceea ce te poate surprinde la început este că în respectivul volan simţi uşor drumul pe care rulezi, deci nu este vorba de o direcţie artificială.
Plecatul de pe loc este şi el diferit de cel al unui autoturism. Pentru senzaţii mai puternice, am ales să testăm nu un Actros echipat cu o cutie de viteze automată cu 12 trepte, ci unul cu transmisie manuală cu 16. Dar nici cutia manuală nu este complet manuală. Nu are nici o legătură cu cea de pe un Roman vechi, spre exemplu, cu cinci trepte şi levier, care urcă orice pantă în treapta întâi, încât trebuie să te uiţi de două ori ca să-ţi dai seama dacă se mişcă ori stă.
Din treapta întâi până în treapta a patra, se schimbă foarte repede. Abia într-a cincea poţi spune că rulezi cum trebuie la peste 20 km/h. În plus, dacă se coboară o rampă accentuată, există o manetă specială pentru frâna de motor, pentru a nu se solicita excesiv sistemul de frânare.
Pe offroad am simţit cel mai bine puterea motorului. Deşi bena era plină cu câteva tone de pietriş, oprind camionul pe o pantă abruptă, acesta a plecat de pe loc la simpla decuplare a ambreiajului în treapta întâi, fără atingerea acceleraţiei.
Având în vedere greutatea şi mărimea camionului, pe parcursul testului desfăşurat pe şoselele din apropierea oraşului Stuttgart, consumul a fost de aproximativ 37 de litri/100 km. Din păcate, viteza maximă era limitată la 90 km/h. Dacă nu ar fi fost aşa, teoretic camionul putea ajunge pe la 150-160 km/h. La această viteză, însă, pericolul de explozie a unuia dintre pneuri era foarte ridicat, pneurile fiind proiectate pentru a susţine o greutate mare, nu pentru a rula cu viteză mare.