Am auzit noi de un drum proaspăt turnat, atât de recent făcut încât cică se mai simte căldura degajată de astfaltul fierbinte. Unul situat fix pe platoul Bucegilor.
Cele auzite s-au adeverit a fi corecte. Asfaltul era impecabil şi proaspăt turnat, deşi lucrările nu sunt încă finalizate. Parapeţii lipsesc cu desăvârşire… Nu ar fi fost o problemă dacă în stânga şi în dreapta nu erau hăuri de zeci de metri în care, dacă am fi căzut, nu ne mai recunoşteau nici după dinţi cei de la IML.
Pe lângă splendoarea sălbatică a prăpăstiilor drumul mai are un bai. Are viraje foarte strânse unde încape o maşină şi jumătate, iar vegetaţia de pe marginea drumului îţi ascunde maşinile care vin din celălalt sens.
MI-NU-NAT!
Platoul Bucegiului oferă imagini de excepţie. Ai o senzaţie ciudată, totuşi, de parcă s-a profanat un loc care pentru unii dintre noi era un loc rezervat bocancilor de munte. Pun pariu că în scurt timp, zona aceasta va fi „păgănită” de grataragii, care uită să-şi mai şi strângă mizeria facută.
Renault Clio RS este nici mai mult nici mai puţin o jucărie pentru oameni mari. Mai ţineţi minte, din copilărie, când ne urcam în cărucioarele acelea cu două osii şi roţile din faţă virau iar prietenii ne împingeau…
Totul era lemn, tare ca piatra, fiecare gropiţă din drum era resimţită direct în coloană, iar când luam o curbă era o senzaţie clară, directă şi precisă. Ei bine, aşa este şi cu Renault Clio RS.
Atunci când acul turometrului se ridică pe la cifra şapte, ai impresia că toată populaţia globului este prietenă cu tine şi împinge căruciorul. Cei 200 de CP dezvoltaţi de propulsorul de 2,0 litri al lui Clio RS nu sunt o valoare care impresionează, însă modul în care sunt transmişi asfaltului şi cum şasiul sport face ca maşină să „stea” pe drum te lasă fără cuvinte.
Megane RS este o jucărie pentru oameni maturi. Aici vorbim deja de 250 CP, despre o maşină care la prima vedere pare ceva fioros… şi este acolo sus în ture.
În acel moment maşina te aruncă într-o altă dimensiune, acolo unde tu şi maşina sunteţi contopiţi. Totul răspunde exact atunci când spui, atunci când îţi doreşti, dar mai ales atunci când trebuie. Sentimentul pe care l-am avut la volanul acestei maşini l-am mai regăsit doar atunci când am condus kart-uri.
Puntea spate directoare de pe Laguna Coupe se potriveşte perfect spatelui preluat parcă de pe un Aston Martin. Roţile spate cotesc atât cât trebuie ca să înnebuneşti de plăcere. Viteze, unghiuri… prea multă inginerie. De fapt e vorba doar de o gamă sportivă foarte accesibilă, cum doar cei de la Renault ştiu să facă.
Rezultatul? Îmi e greu să aleg una dintre cele trei maşini, în detrimentul celorlalte.
Pe scurt, Laguna Coupé este pentru cei care vor o maşină de clasă medie extrem de agilă şi cu o filosofie care îmbină fericit confortul cu nebunia, Clio RS este, la extrema cealaltă, un kart de 200 de CP perfect pentru ţăcăniţii care vor adrenalină maximă, iar Megane RS reuşeşte cumva să aducă ce-i mai bun din cele două lumi.
Rezumând, coupé-urile Renault ştiu să facă ceva greu unic la acest preţ. Să te facă să zâmbeşti ca un tâmpit imediat cum dai de drumurile virajate.
Iar atunci când ai unde să te dai iar asfaltul negru de sub roţi îţi oferă aderenţa maximă, atunci când drumul este unul dintre cele mai frumoase din România, dar mai ales atunci când te poţi muta dintr-o maşină într-alta pentru a le simţi cu vibrează, cum tremură de nerăbdare iar apoi se avântă ca nebunele pe serpentine, poţi spune că ai avut o zi bună.
Mai precis, o zi nebună.
ARTICOL publicat în revista ProMotor nr. 95