Mondeo vs 159 vs Accord vs S40 vs 407 vs Passat

Peugeot 407 deschide clasamentul, dar de la baza lui. Teoretic, modelul plăteşte tribut anilor, dar în viaţa de zi cu zi, atunci cînd vine vorba de achiziţionarea unui model, acest lucru nu interesează pe nimeni. Lista de opţionale este destul de bogată, dar nu se ridică la nivelul competitorilor.

Pe poziţia 5 se clasează Volvo S40. Volvo cucereşte prin calitatea fabricaţiei, prin ţinuta de drum şi prin vivacitate. Rămăne însă uşor în urma modelelor de clasă superoară cînd vine vorba de diversitatea gamei atît ca motorizări, cît şi ca notorietate pe piaţă şi ca valoare de revînzare.

Pe locul 4 se clasează Honda Accord. O caroserie cu un design clasic, adecvat clasei din care face parte, cu tuşe sportive. Propulsorul diesel nu mai trebuie prezentat, a primit atîtea premii încît greutatea acestora cred că depăşeşte sarcina utilă a modelului. Ţinuta de drum este exemplară, poziţia la volan e marcă înregistrată BMW, dar se pierd puncte cînd este luat în calcul designul planşei de bord şi posibilităţile de configurare. Fanilor sportivităţii le va merge la inimă habitaclul modelului nipon, dar nu toţi sîntem piloţi. O penalizează vîrsta.

Ultima poziţie a podiumului revine mogulului vînzărilor din segmentul D. VW Passat este o maşină corectă, care probabil are cel mai bun raport preţ/ calitate. Dar probabil aici este şi locul unde pierde puncte, nu are puterea de a te lansa în reverii.

Locul secund este ocupat de Ford Mondeo. Am avut nevoie de mult timp şi de îndelungi deliberări pentru a ajunge la o concluzie. Mondeo este un model extrem de matur şi oferă cea mai bogată paletă de opţionale de pe piaţă în acest segment. Doar dacă amintim de pilotul automat adaptiv ori de suspensia autoadaptivă cu reglaj electronic şi am şi bifat două elemente care nu se regăsesc în oferta celorlalte modele. Totuşi la un moment dat ajungi să descoperi că te conduce maşina pe tine, nu tu pe ea. Gadget-urile din Mondeo fac viaţa la bord mult mai plăcută, dar echipa ProMotor a apreciat mai mult Alfa Romeo 159. Aceasta oferă cea mai matură caroserie din punctul de vedere al designului, iar viaţa la bord este dominată de lux.

Din punct de vedere dynamic, Alfa este superioară Mondeo, iar propulsorul de 1,9 care dezvoltă 150 CP este plăcut. La nivel similar de echipare, Alfa este uşor mai ieftină decît Mondeo. Ford-ul în schimb se adresează, prin politica de preţuri, şi celor cu bugete mai subţiri. Cele două modele sînt extrem de apropiate, dar Alfa te face să te simţi mai împlinit de alegerea făcută.Şi care ar fi concurenţa? În mod evident VW Passat – mogulul vînzărilor în acest segment în Romănia, apoi Honda Accord – o referinţă în clasă la capitolul comportament rutier, Peugeot 407 – abordarea latină a temei şi un model care se bucură de succes pe piaţa noastră, plus Alfa Romeo 159 – o lecţie de design şi o maşină care îl bucură enorm pe cel din spatele volanului.

Dacă deja aţi remarcat că în test am inclus şi un Volvo S40 şi aveţi deja semne de întrebare, iată răspunsul. S40 împarte platforma tehnică cu Ford Focus, deci teoretic nu există nici o legătură între modele. Însă maşina suedeză face parte din segmentul premium, iar la un moment dat o mare parte a potenţialilor clienţi ajung să se întrebe: să fie un model din segmentul compact premium, ori e unul din clasa mare, dar mai puţin dotat?

Am ales pentru comparaţie modele echipate cu propulsoare diesel, marea dragoste a romănului, de doi litri. Volvo S40, deşi vizibil mai mic, poate sta fără nici o emoţie lîngă modelele din clasa mare. Îl califică designul exterior sobru şi calitatea asamblării elementelor de caroserie, fapt ce anihilează în mare măsură diferenţele de clasă. Interiorul este elegant, sobru şi extrem de bine realizat. Materialele certifică pretenţiile premium ale mărcii suedeze, iar finisarea bucură atît vizual, cît şi tactil. În schimb, este percepută în habitaclu clasa inferioară. Spaţiu există, dar e mai puţin aer în jurul tău, neajuns ce poate alunga clienţii care au gustat deja dimensiunile unei clase superioare. Deşi tabloul de bord şi consola centrală oferă toate informaţiile, designul minimalist poate cîştiga adepţi, dar îi poate şi pierde. Poziţia la volan este bună, vizibilitatea corectă, dar la drum lung se face remarcat şezutul ceva mai scurt al scaunelor faţă, fapt ce conduce la o stare de oboseală timpurie la volan comparativ cu restul modelelor din test.

Personal nu am apreciat volanul cu diametru mare, dar în rest este extrem de agreabil atît din punctul de vedere al prizei, cît şi al ergonomiei oferite de comenzile plasate pe el. Sub capotă am avut propulsorul diesel de 1.997 cmc care dezvoltă 136 CP la 4.000 rpm şi un cuplu motor de 320 Nm la 2.000 rpm. Faptul că face parte dintr-o clasă inferioară prezintă atît avantaje, cît şi dezavantaje. În primul rînd, zgomotul propulsorului este ceva mai prezent în habitaclu, pentru că posibilităţile de insonorizare sînt mai reduse. În schimb greutatea diminuată contribuie la performanţe superioare. S40 se simte mai viu, avînd reprize bune încă de la turaţii joase. Propulsorul de 2 litri susţine un dezechilibru de mase, greutatea mare pe faţă conducînd la o ţinută de drum subviratoare la limită. Oricum, această limită este destul de depărtată, pentru că şasiul şi suspensiile fac o treabă excelentă, S40 şi Focus fiind referinţe în gamă la nivelul ţinutei de drum. Greutatea redusă a modelului comparativ cu modelele din segmentul D contribuie şi la un stres mai redus al propulsorului, fapt ce se reflectă clar asupra consumului, producătorul declarînd că, extraurban, maşina “înghite” 4,5 litri, destul de aproape de adevăr.

Peugeot 407 are de plătit tributul anilor care au trecut de la lansare, dar parcă aceştia nu ar fi aşa mulţi. Din punct de vedere estetic, modelul francez încă este proaspăt, nu irită retina în trafic şi place. Este interesantă linia caroseriei, cu partea frontală lungă, în contrast cu spatele scurt, ceea ce creează iluzia unui hatchback, a unei caroserii cu 5 uşi. Un singur detaliu exterior doresc să mai semnalez: garda la sol mică, asociată cu o punte faţă retrasă, necesită mare atenţie chiar şi la parcarea pe o bordură de mici dimensiuni. La interior, deja se simte diferenţa de clasă în comparaţie cu S40 şi cam atît. Designul planşei de bord pare cel mai puternic atins de vîrstă din acest test comparativ. Consola centrală aduce aminte de modelele germane de clasă compactă de la finalul anilor ’90. Accesul la informaţiile oferite de computerul de bord este relativ facil, dar acestea sînt extrem de greu de citit pe micuţul display amplasat în partea superioară a consolei centrale. Mai sînt prezente pe alocuri mici inadvertenţe din punct de vedere ergonomic, dar cu timpul poţi socializa cu ele. Poziţia la volan este bună, iar vizibilitatea e uşor incomodată de montanţii faţă. Ar fi fost de preferat oglizi laterale mai generoase.

Sub capotă, Peugeot 407 avea propulsorul aflat şi în dotarea lui S40, o reminiscenţă a colaborării cu Ford. Rutier, modelul francez dezamăgeşte din toate punctele de vedere. Singurul care se achită onorabil de sarcină este propulsorul, dar se simte că are de luptat cu ceva kilograme în plus, comparativ cu S40. Direcţia este uşor inexactă şi nu comunică persoanei aflate la volan mai nimic, frînele sînt aproape inexistente, făcînd orice călătorie o experienţă cu multe palpitaţii. Cutia de viteze este decent etajată, dar operarea levierului schimbătorului de viteze aduce cu practica din laboratorul de chimie unde se amestecau substanţele în mojar. Ţinuta de drum este puternic subviratoare şi asta încă de la viteze relativ decente, lucru care, asociat cu lipsa de frîne şi cu direcţia imprecisă, te pune în postura de a-ţi contempla viaţa deseori la volan, dacă forţezi nota.

Pagini: 1 2 3