COMPARATIV. La noroi. Pathfinder vs G Klasse vs Wrangler, pe dealurile Buzăului
Trecuseră deja 30 de minute de când înotam prin noroiul din mijlocul pădurii, o baltă nenorocită nu mai mare de 400 de metri pătraţi, dar adâncă de peste jumătate de metru, cu un noroi cleios, care sărea în toate părţile dar nu oferea absolut deloc aderenţă, ci dimpotrivă, adâncea şi mai mult maşinile. „Oare mai ieşim de aici”? Cam asta era întrebarea, privind la roţile de asfalt cum se învârt impotente în clisa dealurilor Buzăului. Da, găsisem noroiul căutat la începutul zilei, însă deja distracţia ameninţa să se transforme în altceva… Dar ca să aflaţi cum am ajuns de la praful dezolant al dealurilor vrâncene la noroiul mult-căutat, puteţi citi aventura noastră mai jos…
Evident, e vorba de un pseudo-comparativ. În fond, vorbim de trei maşini complet diferite, fiecare dintre ele apelând la un alt tip de public (şi de posibilităţi), dar toate legate de capacităţile superioare de trecere în teren accidentat, faţă de cele ale unui SUV obişnuit, cel puţin. Fiecare dintre ele dotată cu roţi de asfalt, şi fără alte pregătiri care să le facă să urce pe vârful munţilor. De ce? Tocmai pentru a vedea ce poţi face cu o astfel de maşină, indiferent dacă vrei ceva mai ieftin şi jucăuş, precum Wranglerul, sau ceva mare şi comod, cum este Pathfinder, sau, în fine, ceva scump, rapid şi bun la toate, cum e G-Klasse.
De când s-a făcut noua autostradă care leagă Bucureştiul de Ploieşti, am o nouă marotă – să vin cel puţin o dată pe lună în zona Dealu Mare – zonă celebră printre iubitorii de vinuri, dar care până în urmă cu cinci ani era căzută complet în paragină. Din centrul Capitalei până aici faci o oră şi jumătate-două, depinde de cât tare „îi dai” pe autostradă. Dinspre Ploieşti, semnificativ mai puţin. Chiar şi pe drumul naţional spre Buzău asfaltul este în stare bună iar drumul spre podgorii se face la doar câteva minute cum ieşi din Mizil. Este un drum judeţean de macadam destul de bun, care urcă spre Finţeşti şi nu va pune probleme prea mari nici măcar unei Octavia, darămite unor maşini cu pedigree în off-road.
Atât de bun, că puteai încerca drifturi pe el…
Treabă foarte bună dacă vrei doar o plimbărică până la vreuna dintre cramele de aici (şi ai de unde alege), dar dacă vrei să faci un test offroad cu noroi sărind în toate părţile, nu e prea OK. Mă rog, puriştii off-road-ului se vor uita oricum strâmb la cele trei maşini luate cu noi şi vor striga repede, indignaţi, că nu există nicio legătură între ele. Nici ca preţ, nici ca soluţii tehnice, nici ca public ţintă. Tuturor acestora le voi spune: nu fiţi snobi. 70% dintre proprietarii unui Wrangler, G-Klasse sau Pathfinder nu le vor băga vreodată nici măcar pe drumuri de ţară în proastă stare – dar vor fi convinşi că au offroadere cu pedigree, iar ăsta va fi un element-cheie în decizia lor de cumpărare. Ei bine, tuturor acestora am vrut să le arătăm cam ce pot maşinile lor, dacă le vine totuşi ideea să le scoată de pe asfalt şi fără a le prepara dinainte. Iar noroiul a apărut la timp, imediat cum am urcat din satul Finţeşti spre culmile dealului Istriţa. Să vedem, ce propune fiecare dintre ele?
Şi-am urcat pe deal, şi-am urcat…
Nissan Pathfinder este cel mai confortabil dintre cele trei, în acord cu clasa din care face parte. Capacităţi mai mici de trecere, dar a făcut faţă elegant în toate împrejurările! Recomandat celor comozi care vor să ajungă uneori şi în vârf de munte.
Un pachebot cu care ajungi cam oriunde îţi propui. Cu roţile potrivite
Mercedes-Benz G-Klasse este mai rafinat decât înainte, în continuare întoarce admirativ capetele pe stradă, mai ales cu vopsea mată şi jante de aliaj! Dar va trebui să renunţaţi la aceste elemente dacă vreţi să ieşiţi la noroi! Rupe tot în off-road, dar musai luaţi roţi separat pentru ieşitul de pe asfalt, OK?
Cineva de la Mercedes-Benz România încă ne face dedicaţii pentru cum am adus înapoi maşina. Iertare!!
Jeep Wrangler e cel mai ieftin şi cel mai descurcăreţ, ca un puştan dintr-o familie bună care l-a învăţat totuşi cu muntele. E şi cel mai puţin rafinat la drum lung, dar e în mediul său între stânci. În plus, se poate decapota foarte uşor, iar asta îl face potrivit pentru cei mai tineri.
Şi ne-a scos, cu roţile sale adecvate, din multele încurcături în care urma să intrăm…
Bun, acestea fiind spuse, să vedem mica noastră aventură…