Dodge Nitro 2.8 CRD

De această dată, m-am hotărât să dau jos sinceritatea din pod și să-l prezint pe Nitro așa cum este el după 6 luni de ProMotor. A sărit de 10.000 de kilometri, moment pe care am reușit să-l imortalizez cu ajutorul camerei foto de la telefon. În continuare, la volan te simți ca la o ședință de relaxare. Tot ce contează este să nu încerci să îi trezești căluții.

Realizezi instantaneu că nu faci parte din echipa care încearcă să salveze planeta. Nu îți rămâne decât să contempli valori de 21-22 de litri la sută consum în mediul urban. Într-un regim urbano-economico-draconic, lucrurile se liniștesc pe la 16 litri, plus un 0,4 dacă este pornit aerul condiționat. Dar de ce atâta patimă, când se poate rula liniștit, savurând o muzică bună, grație sistemului audio de bună calitate?

Și mai nou ascult doar muzică stocată pe HDD, pentru că antena radio a dispărut în mod misterios. Tot din registrul X Files face parte și dunga neagră răsărită pe aripa dreapta spate. În față însă există o mică cicatrice, fapt care m-a dus cu gândul la o altă zicere mioritică: să nu pui umăr la umăr stelele NCAP cu oblonul unei Dacia “papuc”.

Prin cam atâtea a trecut al nostru Nitro. În altă ordine de idei, mă bucură garda la sol și tracțiunea integrală. Mai inventezi un loc de parcare “baricadat” de o bordură, mai ai de travesat tranșeele teatrului de operațiuni din București… și faci acest lucru relativ ușor, fără a traumatiza mașina.

Indicele de stres? Păi este ușor sub 50%, pentru că, la trei drumuri până la redacție, fac un ocol pe la benzinărie. În rest toate bune și frumoase, lumea încă se uită lung după ea pe stradă, deși nu mai este o mare noutate. [email protected]