Anduranţă Koleos

Un eveniment care probabil defineşte finalul maturizării sau debutul sclerozei, nu ştiu. Cert este că a fost prima dată, iar Koleos s-a aflat acolo, m-a dus cuminte până la stadion, m-a aşteptat la fel de cuminte într-o parcare improvizată de poliţia română, înconjurat de alte purtătoare de numere de înmatriculare RO. Acestea fiind spuse, devine evident că nu voi putea uita Koleos-ul nici la 70 de ani, a fost acolo cu mine prima dată.

În altă ordine de idei mă bucur că pe displayul central au început să fie afişate temperaturi de plus 10 grade, 15… chiar 20. Şi se simte, maşina simte, consumul a înregistrat brusc o scădere cu mai bine de o jumătate de litru în trafic urban. Deja am ajuns la un mediu de 11,7 litri şi tendinţa este descrescătoare. Ce pot spune? Mă bucur că zi de zi ies învingător în duelul cu inginerul francez care a declarat un consum urban de 13 litri la sută. Ce-i drept, nu mă apropii de cei 9,6 litri în regimul mixt, dar 75% din rulaj este în mediul urban.

Am dorit apoi să-mi aduc aminte că Renault Koleos este un SUV şi în prima zi cu soare am fugit, am fugit până am găsit un loc de joacă. Nămol, bălţi, aderenţă scăzută… şi mi-am amintit că Renault-ul are şi ludic ascuns în caroserie. Deşi pneurile nu recomandau aventuri mocirloase, am riscat. Aşa am crezut, Koleos a dat dovadă de o tracţiune bună.

Apoi mi-am făcut curaj şi am demarat curăţenia de primăvară a portbagajului. O vreme strânsesem cam tot ce crezusem eu că mi-ar fi folositor în maşină. Cum nu am apelat nici la ajutorul plasei de fixat bagaje, interiorul portbagajului putea fi caracterizat drept un haos ordonat.

Am descoperit că pelerina de ploaie poate sta extrem de bine într-unul dintre spaţiile de depozitare amplasate în podea. Patentul elveţian multifuncţional poate sta cuminte în buzunarul din portieră, buzunarul acoperit. Plasa de ancorat bagaje a reuşit să reducă la tăcere plimbarea celorlalte accesorii din portbagaj.

Încep să simt că am ajuns la maturitate în relaţia cu Koleos, deoarece am găsit un loc potrivit pentru fiecare lucru. Dar tot am descoperit un lucru nou. Am mutat maşina într-un weekend pe un loc de parcare din faţa blocului, să o pot supravechea. Nu am mai apelat la centura de siguranţă, ceea ce, firesc, a condus la un concert de beep-uri şi teec-uri de avertizare.

Am încercat să le ignor, dar în momentul în care am semnalizat, am descoperit că lipsea semnalul sonor specific. Iniţial am crezut că s-a ars vreo siguranţă. Nu! Imediat ce mi-am pus centura, toate sunetele specifice au revenit. Frumos, cei de la Renault chiar au transformat securitatea la bord în profesie.

M-am ţinut de cuvânt, Koleos a ajuns la pragul primei revizii. O analiză a ceea ce au reprezentat aceşti kilometri veţi găsi în numărul următor. Trebuie să sun pentru programare.