Test în premieră: Mazda2

Noua Mazda2 are o misiune deloc uşoară de îndeplinit, fie că te uiţi în curtea-i proprie, fie că priveşti tabloul general al segmentului B. Generaţia a treia Mazda2 a primit, la debutul său din 2008, premiul World Car Of The Year. Apoi, segmentul B reprezintă 22 de procente din totalul pieţei europene de autovehicule de pasageri, o arenă, deci, disputată.

Cea de a patra generaţie Mazda2 intră în arenă purtând semnăturile deja consacrate Skyactiv şi KODO şi augmentând impactul cu dotări de ultimă oră în termeni de tehnologie. Dar să le luăm pe rând.

Pornind de la grila în formă de scut şi continuând cu linii fluide şi rotunjimi armonioase, limbajul KODO (care poartă semnătura designerului-şef Ryo Yanagisawa) vine să arate că există şi o alternativă incitantă la designul marcat de linii drepte.

În cazul în care am înghesuit prea multă poezie într-o singură frază, o să încerc să rezum: cu cât o priveşti mai mult, cu atât ţi se pare mai frumoasă, chiar şi dacă iniţial ai strâmba din nas când o vezi – cum şi eu am făcut, de altfel. Cu fiecare linie şi cu fiecare detaliu subtil descoperit, începi să te întrebi de ce nu încearcă lumea să se joace cu formele arcuite mai mult.

Şi în cazul în care designul nu-ţi spune nimic dacă nu are şi caracter practic, să enumerăm câteva aspecte ergonomice: repoziţionarea montantului faţă (cu 80 de milimetri) adaugă puncte la capitolul vizibilitate, în timp ce montantul C cu plonjare accentuată îmbunătăţeşte aerodinamica. Totodată, îţi dă impresia de mic şi de compact şi de simpatic, în ciuda creşterii în lungime cu 140 de milimetri, creştere care implică şi extinderea ampatamentului cu 80 de milimetri.

Japonezii şi-au propus să „devină serioşi în privinţa micimii”, iar asta nu se rezumă doar la te face mai mare, ci la a te face mai mare fără să pui pe tine kilograme inutile. Să schimbăm registrul, deci, către SKYACTIV.

Pagini: 1 2 3 4