TEST în premieră cu noul Opel Astra K. Insuportabila uşurătate a maşinii de familie

Dilema alegerii unei maşini este veche, iar dacă ai nevoie de o maşină de familie cu care să te strecori prin traficul urban, lucrurile sunt cu atât mai grele. Clasa mică e prea mică, doar nu mai eşti burlac; clasa medie e scumpă şi greoaie în oraş. Ca bărbat, în special, ai o dilemă suplimentară: ai vrea o maşină ca o amantă focoasă, care să te facă să te simţi viu şi potent. Dar îţi iubeşti familia şi vrei să-i faci pe plac – iar de aici apar frustrările generate de faptul că niciodată, dar absolut niciodată nu vei găsi o maşină care să fie bună la toate: şi la joacă, şi la dus la piaţă, şi la luat copiii de la şcoală. Ca femeie, poate că nu te mai interesează atât de tare partea cu amantlâcul, dar cu siguranţă vrei să arate foarte bine maşina. Şi să fii în siguranţă. Şi să fie roşie. Şi unică. Suntem în plin Kundera aici, ştiu…

Ce aduce nou Opel Astra K în clasa compactă?

Fabricanţii de maşini ştiu dilema asta şi au adus din ce în ce mai multă sportivitate în clasa compactă, cea mai cumpărată de familişti. Avem acum, cel puţin la noul Opel Astra K, motoare care ajung la 200 CP (1.6 benzină), dar şi un design fluid, care ar fi fost rezervat acum zece ani doar versiunilor OPC. Un fel de „vrem să vă salvăm din viaţa asta gri şi să vă dăm impresia că totul este bine şi frumos” din partea celor de la Opel. Nici motorizările celelalte nu sunt prea slabe: avem motoare cu 95, 105, 136 şi 145 CP, adică o gamă sensibil îndreptată spre zona mai sport a clasei.

Un design senzual pentru partea frontală, care atrage privirile trecătorilor

Pentru a reuşi să facă faţă normelor de poluare, Opel a recurs atât la downsizing (motorul de 105 CP benzină are 1.0 litri şi trei cilindri, iar cel de 145CP benzină are 1.4 litri), cât şi la uşurarea puternică a maşinii. S-au pierdut între 120 şi 200 de kg faţă de precedenta generaţie, o reducere enormă în greutate, care se simte imediat ce te urci la volan! Nu în ultimul rând, maşina e mult mai aerodinamică, coeficientul aerodinamic Cd este de 0.30 acum, fapt datorat în special modificărilor efectuate sub maşină, acolo unde mutarea tuturor componentelor pe direcţia longitudinală a permis realizarea unei suprafeţe plane, fără elemente care să atârne sub maşină şi care să afecteze aerodinamica.

Nu, pe bune acum, nu arată savuros?

Nu în cele din urmă, interiorul a fost regândit de la zero, bordul e complet nou, tehnologia multimedia este la vârful acestei generaţii şi materialele au fost sensibil îmbunătăţite faţă de precedenta generaţie. Cam peste tot pe unde pui mâna, ai parte de materiale solide, lucioase sau plăcute la atingere. Deci şi din acest punct de vedere, Opel a ales să joace cartea senzualităţii – te simţi aproape premium într-o echipare superioară cu piele perforată şi scaune cu masaj şi ventilaţie!

Ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la noul Opel Astra K

Testul a avut loc pe autostrăzile şi drumurile secundare dintre Viena şi Bratislava, inclusiv prin rămăşiţele vestice ale munţilor Carpaţi. Maşina din testul principal a fost un 1.6 diesel 136 CP, în versiunea superioară de echipare, încălţată cu roţi cu jante de 17 inci de provenienţă Michelin. De ce am specificat acest lucru, puţin mai jos. Câteva concluzii în urma testului.

1. Maşina e mai uşoară se simte din plin

Lipsa celor 120-200 de kilograme se simte imediat: Astra nu mai este o maşină greoaie, pe care să o simţi că se aruncă asupra motorului, ci dimpotrivă, una extrem de uşoară şi de fâşneaţă, încântătoare chiar pe alocuri prin agilitatea ei. Din acest motiv, şi consumul e mic: 4.8 l/100 km cu dieselul şi 7.4 l/100 km cu motorul de 1.4 benzină, în condiţii de mers pe autostradă şi lăsat motor la ralanti zeci de minute pentru sesiunile foto. E un mare plus, bravo, Opel!

2. Motorul e ajutat de o etajare corectă a transmisiei

Cutia manuală cu şase trepte se mişcă repede şi bine, iar etajarea acesteia e perfectă atât pentru oraş, cât şi la drum lung. Dieselul trage oricum foarte bine de foarte jos, aşa că schimbările treptelor de viteză se vor face rar, chiar şi în traficul aglomerat urban. Nu mai ai senzaţia că lipsesc vreo 20 de CP faţă de fişa tehnică (boală veche la maşinile GM) – acum motorul de 136 CP se simte ca atare. Cel de 1.4 litri 145 CP (benzină) trage şi el binişor, fiind bine adaptat greutăţii mai mici a maşinii. Nu mi-a plăcut măciulia schimbătorului de viteze, care, în plus, e poziţionată un pic prea în spate faţă de cum aş fi dorit.

3. Suspensiile au un comportament diferit între benzinar şi diesel

Suspensiile de pe maşina diesel testată ne-au încântat, pur şi simplu. Fără zgomot, absorb foarte bine denivelările de orice fel dar reuşesc să ţină şi maşina bine lipită de asfalt. A doua zi am testat motorizarea de 1.4 litri 145 CP şi am remarcat cu surprindere că suspensia se comporta total diferit: zgomotoasă la denivelări şi cu tangaj sensibil mai mare şi mai deranjant. Nu că ar fi lipsită de confort, nici pe departe, însă e mult mai puţin rafinată decât cea de pe diesel. Mirare mare, dar asta e situaţia.

4. Materialele de la interior au o poveste fericită şi una mai puţin fericită

Cum spuneam, Opel a actualizat interiorul maşinii sale compacte, ducându-l spre premium în echiparea superioară. Asta nu înseamnă că nu mai dai de plastice mai tari în zona de jos a habitaclului, însă în zonele pe unde-ţi vei pune mâinile vei da de plastice relativ moi sau de plastice lucioase şi de elemente cromate. E un sentiment general de bine făcut, de bine asamblat, care mi-a plăcut în mod deosebit. Ce nu mi-a plăcut este faptul că aceleaşi plastice lucioase şi elemente cromate îţi vor trimite lumina direct în ochi atunci când soarele străluceşte din dreapta-spate. E incredibil pentru mine că o echipă de designeri poate pune astfel de elemente pe bordul unei maşini fără să facă teste efective din care să-şi dea seama că ce e frumos nu e neapărat şi util. Aşadar, dacă poţi, ia cu tine nişte ochelari de soare. O să ai nevoie.

Ironia e că Opel te avertizează deja involuntar din pozele de presă că vei avea reflexii pe materialele plastice lucioase

5. Scaunele certificate AGR sunt piesa de rezistenţă a maşinii

Nu e neapărat necesar să cumperi scaunele cu masaj, ventilaţie şi reglarea electrică a suportului lateral – deşi poate că spatele tău merită să fie mângâiat uşor în timp ce stai în trafic, iar senzaţia de maşină premium va fi pregnantă dacă le vei cumpăra. Dar e neapărat necesar să cumperi măcar versiunea de bază a scaunelor AGR, pentru că modul ergonomic în care sunt făcute îţi va odihni spatele aşa cum nu prea vei mai întâlni în clasa compactă.

Alte 5 aspecte, în pagina următoare. ===>

Pagini: 1 2