Test în premieră: Alfa Romeo Giulietta – test în Italia
evoluţie din punctul de vedere al designului. Puternice tuşe retro, o
plăcută asimetrie pe planşa de bord, curajul de a avea un ornament
metalic care traversează plaşa. Nu s-a renunţat la cele două
ceasuri, deja o identitate Alfa Romeo. În schimb restul este
nou.
Avem în partea superioară a planşei de bord un ecran pe
care sunt afişate informaţii de la sistemul de navigaţie, unitatea
audio, şi chiar o interfaţă pentru regimul Dynamic unde poţi vedea
gradul de încărcare al turbinei sau rezerva de putere. Am
apreciat faptul că acest ecran poate fi pliat, ascuns, de asemenea
util este şi posibilitatea de a regla înclinarea acestuia pentru o
vizualizare mai bună.
ventilaţie sunt extrem de pitoreşti, trei inele metalice mari în
care vei descoperi fie afişaje sau comenzi pentru direcţionarea
aerului. Deasupra acestor comenzi avem nişte clapete pentru comanda
sistemului Start&Stop şi a luminilor de ceaţă.
Plăcută şi bila metalică a levierului cutiei de viteze pe care este
gravată grila cutiei.
O prezenţă uşor stranie în partea frontală a habitaclului este
cotiera centrală, parcă nu este din acelaşi film. Poziţia la volan este bună, avantajată şi de
posibilităţile de reglare atât în profunzime cât şi pe
înalţime a coloanei de direcţie. Totuşi un mic minus
pentru şezutul scurt al scaunelor faţă. În funcţie de motorizare
poţi resimţi o lipsă de sprijin lateral.
spate este corect, la nivelul concurenţei. Nici volumul
portbagajului nu este o referinţă, doar 350 litri, dar
oricum o valoare decentă pusă în valoare de o structurare buna a
acestuia.Dar peste toate acestea predomină o senzaţie de bine dată
de calitatea materialelor şi a asamblării. Nu am descoperit vizual
ceva care să strice farmecul.
Dacă te-ai născut cârcotaş, evident vei descoperi anumite
materiale, platice mai exact, ceva mai ieftine dar folosite în
părţile inferioare ale habitaclului, cum ar fi pedalierul. Dar este
o practică generalizată la mai toţi constructorii.