Test de prim contact cu noul Ford Transit

Lista de versiuni Transit este foaaaarte amplă – o vei descoperi detaliat în pagina următoare – însă cel mai impresionant model, cel puţin pentru un posesor de permis categoria B, ar fi Transit Jumbo. Pentru că numele te duce cu gândul la Jumbo Jet (şi la elefanţi zburători, de ce nu), să conduci un Transit Jumbo e ca şi cum ai avea ocazia să pilotezi un ditanai Boeing-ul cu brevet de pilot pentru Cessna 172. 

Jumbo Van, versiunea automobilistică a Jumbo Jet-ului

Jumbo este, momentan, varianta cea mai mare a van-urilor Transit. Are 6,7 metri lungime şi o înălţime de aproape 2,8 metri, în timp ce între roţile din faţă şi cele din spate poţi parca un Ford Ka – ampatamentul este de 3.750 mm. Cât despre spaţiul de încărcare, Jumbo se laudă cu 15,1 metri cubi. Nu ştiu cum ar trebui să interpretez în termeni muncitoreşti, însă ştiu că dacă l-ai mobila cu simţ ergonomic, ai putea să-ţi faci o garsonieră simpatică. 

… sau garaj mobil pentru o Fiesta ST

Însă ştiu – de fapt, mi-a fost dat să aflu – că se conduce foarte uşor şi că viaţa la interior nu este chiar atât de spartană. Versiunea Trend – cea cu care era echipat modelul testat – avea atât de multe dotări încât am început să înţeleg la ce se referă oficialii Ford când folosesc sintagma „birou mobil”. Nu vei avea parte de inserţii de lemn de nuc sau alte astfel de aroganţe, însă vei primi un plastic făcut să dureze şi să reziste în timp. În schimb, în funcţie de versiunea de echipare, vei putea dispune de tot felul de delicii tehnologice care să-ţi uşureze viaţa în spatele volanului (care se poate regla pe toate cele patru axe). Dacă eşti obişnuit cu organizarea comenzilor întâlnite la interioarele vehiculelor Ford, bine. Dacă nu, alocă-ţi câteva zile să le înveţi. 

Cele două cercuri de pe volan sunt identice, însă comenzile nu sunt dublate. Repetă după mine: Gus-fra-baaa… 

De exemplu, Jumbo-ul testat avea scaun electric reglabil pe zece direcţii, oglinzi electrice, parbriz degivrabil, lumini şi ştergătoare automate, senzori de presiune în pneuri, cruise control, Lane Keeping Alert şi Driver Alert (soft care analizează manevrele pe care le faci şi care te trimite la somn dacă constată că eşti obosit), senzori de parcare şi cameră pentru marşarier. Sincer, nu prea ştiu ce ar trebui să (mai) aibă o autoutilitară mare ca să fie confortabilă, însă ştiu că dacă mi se punea în sistemul audio „White Trash Beautiful”, aş fi fost tentat să părăsesc Barcelona cu direcţia Bucureşti.

Şi ca să nu ne plimbăm „la gol” ca nişte trişti, ni s-a însărcinat un „pachet” cu o masă de 450 de kilograme, masă pe care motorul diesel de 2,2 litri, cu 155 de cai-putere şi 385 Newtoni-metru, a făcut-o să pară neglijabilă. 

Nu ai cum să faci abstracţie de dimensiunile colosale atunci când eşti pe şosea, însă faptul că ţii în mâini un volan de Fiesta şi modul în care interacţionează pedalierul / transmisia te fac să crezi că viaţa de şofer de dubă poate fi foarte uşoară. Nu a fost cazul aici, însă, dacă îţi depăşeşti atribuţiile, trebuie să ştii că Transit se foloseşte cum ştie mai bine de ESP pentru a te ţine pe trasa corectă – exploatarea eficientă a sistemului de stabilitate electronică a creat derivate precum Curve Control, care încetineşte maşina în momentul în viteza cu care se abordează virajul este prea mare. Pentru cazuri nefericite, există airbag-uri pentru toată lumea – şofer, pasageri, laterale şi cortină. 

Pernele astea pot fi folosite o singură dată şi nu sunt deloc confortabile, aşa că mai bine uiţi că le ai

Despre motorizări şi versiuni de caroserie te invit să citeşti mai departe pe pagina următoare.

Pagini: 1 2 3 4