TEST cu Renault Mégane facelift (2014). Vizită la chirurgul estetician

Renault Mégane 3 se află printre noi încă de la sfârşitul anului 2008. De atunci, francezii au aplicat un facelift care ar fi trebuit să marcheze jumătatea perioadei de viaţă a compactei, dar se pare că nu a fost chiar aşa, fiindcă acum, în 2014, Mégane a primit un nou facelift, cel de-al doilea din cariera sa.

Noutăţile aduse de acest al doilea facelift sunt puţine, dar de efect – o gamă reîmprospătată de motoare, o parte frontală redesenată, care se încadrează acum în limbajul de design inaugurat de Clio 4 şi Captur, precum şi instalarea sistemului infotainment R-Link (ca opţiune). Scopul acestor mici îmbunătăţiri este de a prelungi durata de viaţă a hatchbackului compact cu încă doi ani, până la lansarea unei noi generaţii Mégane.

În ceea ce priveşte motorizările, Renault Mégane facelift poate fi echipat acum cu o versiune regândită a propulsorului diesel dCi de 1,5 litri, care produce 95 CP, precum şi cu o unitate de 1,2 litri pe benzină care dezvoltă 130 CP şi care poate fi cuplat la o cutie de viteze automată cu şase trepte şi ambreiaj dublu EDC.

Concurenţi

Printre concurenţii compactei franceze se numără modele mai vechi precum Chevrolet Cruze şi Fiat Bravo, dar şi „prospături” ca Volkswagen Golf 7, Seat Leon, Toyota Auris şi Mazda 3.

Interior

Habitaclul lui Mégane a rămas în mare parte neschimbat, cea mai mare noutate fiind instalarea (ca opţiune) a sistemului infotainment R-Link, care adună laolaltă toate informaţiile despre maşină şi îţi oferă, pe deasupra, un sistem de navigaţie prin GPS de la TomTom.

Ecranul e lizibil şi îţi afişează toate informaţiile de care ai nevoie

Mai mult, pe canalul median a apărut un joystick şi o serie de butoane care pot fi folosite pentru controlarea R-Link-ului, în cazul în care nu te împaci prea bine cu ecranul tactil amplasat la mijlocul planşei de bord. E acelaşi grup de butoane care e folosit şi în monovolumul Scénic XMOD, iar asta înseamnă că joystickul central se simte delicat la atingere şi e foarte sensibil la orice mişcare.

„Tableta”, căci aşa a fost denumit ecranul sistemului R-Link, este disponibilă şi în limba română, atât pentru text, cât şi pentru vocea folosită în timpul navigaţiei. În general, lucrurile se mişcă bine, însă nu m-am putut abţine să nu râd atunci când am auzit vocea feminină care îmi spunea, foarte calmă, să „cotesc” la stânga în loc să „virez”.

Trecând peste vocea amuzantă, care – spun oficialii Renault – este una sintetizată digital, şi nu înregistrată de o persoană vie, sistemul de navigaţie îşi face treaba destul de bine, cu toate că uneori se încurcă în comenzi. Altfel spus, după ce urmezi cu sfinţenie indicaţiile date, ţi se spune să faci o cu totul altă manevră sau să te întorci pe unde ai venit. Soluţia este să îţi continui drumul liniştit, iar traseul va fi reconfigurat rapid.

Scaunele din faţă sunt confortabile şi oferă o susţinere laterală foarte bună, iar bancheta din spate este destul de încăpătoare pentru trei adulţi de înălţime medie, însă spaţiul pentru picioare e insuficient pentru pasagerii mai înalţi de 1,8 metri.

O surpriză plăcută este prezenţa unei mufe USB pe toate variantele de echipare, astfel că poţi să asculţi muzica preferată indiferent de mărimea contului bancar.

Free USB!

Materialele sunt aceleaşi ca până acum, cu plastice moi în partea de sus a bordului şi cu porţiuni mai tari în zonele care sunt ascunse privirii sau la care ajungi foarte rar. Nu arată rău, însă se simte bătrân, rămas în urma competitorilor de generaţie nouă.

Detalii despre performanţe, ţinută de drum şi consum, dar şi concluziile, pe pagina următoare.