Sapore italiano – Fiat Panda 0.9 TwinAir Turbo

Poziţia la volan are un evident parfum de deja vu, atât doar că acum persoanle înalte îşi pot găsi o poziţie la volan bună. Coloana de direcţie poate fi ajustată doar pe înalţime. Eram mai mult decât curios să văd ce poate acest mult lăudat propulsor cu doi cilindri supra-alimentat. Încă de la pornire te face să zâmbeşti, zici că ai pornit un generator sau motoraşul unui kart. Un sunet care aduce cu cel al propulsoarelor în doi timpi. Este un motoraş care necesită o minimă perioadă de acomodare pentru a-l învăţa. Dacă de ghidezi după auz, vei ajunge să schimbi treptele undeva pe la 3.500 rpm, destul de târziu conform sugestiilor făcute de computerul de bord.

La turaţii joase transmite totuşi ceva vibraţii, chiar şi undeva până în 2.200 rpm, lasă impresia – cel puţin auditiv – unei subturări. Cu adevărat se trezeşte la viaţă după 2.500 rpm. Un propulsor interesant dar alături de care nu am petrecut prea mult timp pentru o imagine mai clară. Nic despre consum nu pot spune prea multe, în timpul testului marea grijă fiind navigarea prin jurul oraşului Napoli şi încercarea de a nu face schimb de vopsea cu vreun localnic. O mică parantează… am crezut că la Istambul se conduce îngrozitor, evitaţi Napoli!!!

Direcţia este asistată electric, precisă dar total lipsită de feedback. Un plus pentru atenţia acordată trenului de rulare, filtrarea denivelărilor fiind extrem de agreabilă acum. De asemenea zgomotele de la trenul de rulare sunt extrem de reduse la interior. Am rămas surprins să descopăr o nouă Panda cu destul de puţin ruliu pe viraje, dar cu o atitudine subviratorie care se manifestă progresiv dar parcă o idee cam timpuriu.

Pagini: 1 2 3 4