Opel Insignia – Test în Austria

Designul. Am mai vorbit despre el şi mai sus şi repet, asta este arma lui Opel. În realitate, privită de la câţiva metri, Insignia este spectacol. Faţa nu este foarte reuşită, parcă am mai văzut configuraţii similare dar totul este salvat de farurile care includ lumini de rulare pe timp de zi cu led-uri.

Dacă BMW are Angel Eyes şi Audi “banda cu led-uri”, iată Opel vine cu colţarele cu led-uri după cum le-aş spune eu. Luminile de rulare pe timp de zi ale lui Opel au o formă originală şi, cel mai important, sunt foarte vizibile pe timp de noapte.

Asta pentru că, fiind amplasate practic pe colţul caroseriei sunt destul de departe de bulbul farului şi noaptea le vezi clar fără ca imaginea lor să acoperită de puterea luminilor de drum. Nu este foarte mare diferenţă de design între caroseria cu patru uşi şi cea cu cinci, dar aceasta din urmă este ceva mai dinamică în partea din spate şi v-aş sfătui să optaţi pentru ea, mai ales că, deschiderea capacului portbagajului este mult mai generoasă.

Insignia este o maşină cu linii fluide dar masivă. Linia laterală a geamurilor coboară către spate ca la un coupe, dovadă că şi modelul premium al lui VW, Passat CC este luat în vizor. Capacul portbagajului cu un mic eleron inclus mie îmi aminteşte de cel al fostei generaţii de Laguna, dar în ansamblu Insignia are o personalitate a ei care chiar dacă împrumută trăsături pe care le-am mai văzut este ceva original care nu mai arată deloc precum vechea Vectra. Ca un metrou adică.

Revin la jante. Pentru că avem de-a face cu o caroserie “umflată” cu forme evazate şi masive, Insignia este maşina al cărei aspect depinde enorm de cum îţi configurezi maşina.

După ce vei sta lângă una cu jantele de 20 de inch nu o să mai vrei altceva. Dar după ce o conduci vei vrea 19. Care arată şi ele bine. Cu 18, aspectul maşinii este acceptabil dar nu aş coborî niciodată la 17 pentru că, fără jante mari, Insignia arată ca un om de doi metri înălţime cu 38 la picior.

Ai mare grijă şi la culoare – au o nuanţă de Pannacotta, ca pe Astra H – nici să nu te gândeşti, împreună cu cromul de pe caroserie arată ca şi cum ai arăta tu gol cu multe bijuterii din argint pe tine. La fel, atenţie şi la farurile de ceaţă – să fie pe maşină, am văzut un exemplar fără şi parcă lipsea ceva mare şi important de pe faţa maşinii.

Pentru că maşina va sosi în România în luna martie a anului viitor, încă nu ştim detalii despre preţuri sau echipări. Ştim sigur că vor fi disponibile toate motoarele pe care le găseşti în tabelul de la sfârşitul acestui test iar eu pot să vă spun sigur că după ce am mers cu noul Turbo de 220 CP nu mi-aş cumpăra o Insignia de 1.6 şi 115 CP.

Am condus un Turbo de 220 CP cu cutia automată cu şase rapoarte dar şi unul cu transmisia manuală. Acesta din urmă nu este o soluţie pentru că deşi treptele mi s-au părut mai scurte ca la automată, sportivitatea clară a motorului dispare la schimbătorul care are o cursă prea mare între viteze. Plus că nu este foarte ferm. Transmsiile automate sunt viitorul şi această idee se potriveşte şi la Insignia.