Opel Insignia facelift 2013, test de prim contact. Smartsignia

Bun, designul exterior era oricum reuşit, dar ce avea Opel de retuşat se afla la interior, mai precis în zona consolei centrale. Pot raporta mulţumit că milioanele de butoane de pe consolă au fost înlocuite de un ecran tactil mărişor (8 inci diagonală), color şi foarte uşor de utilizat. Practic, au rămas la nivel de butoane fizice doar comenzile climatizării, fie că vorbim de clima pe două zone, sau de încălzirea şi (după caz) ventilarea în scaune, sau chiar încălzirea volanului. Alături de ele, mai avem butoanele de bază ale sistemului multimedia, care cuprind şi scurtături inspirate spre comenzile radio, sau ale tonalităţii audio (unele dintre cele mai accesate funcţii).

Pielea Nappa e superbă, dar te face să conştientizezi că plasticele nu ţin pasul

În rest, totul se desfăşoară pe marele ecran color, sau, şi mai la îndemână, prin touchpad-ul de lângă şofer, situat pe consola dintre scaune. Acesta din urmă e potrivit pentru a nu fi nevoit să te apleci în faţă când vrei să umbli la ecran şi oferă feedback prin vibraţii atunci când selectezi ceva pe ecran. Cere ceva acomodare, însă este un sistem regăsit până acum mai degrabă în segmentul premium (şi acolo rar), folosirea lui fiind mult mai uşoară decât a unui joystick. În plus, funcţiile sistemului multimedia pot fi accesate şi vocal, dar n-am încercat…

Acum te poţi juca cu două degete…

Pe lângă ecranul de pe centrul bordului, şoferul are acum în faţa ochilor un alt ecran color de 8 inci, mai precis o combinaţie fericită de ecran digital şi indicatoare analogice. Ecranul central afişează, pe lângă viteză, şi informaţiile privitoare la navigaţie, melodia sau postul de radio selectat etc. Nu-i chiar la fel de bun ca un head-up display (afişaj pe parbriz), dar suntem încă în segmentul de volum, aşa că e suficient.

Analog + digital = minune mare. Centrul afişează tot felul de alte informaţii în afara vitezei

Mi-a plăcut şi sistemul de navigaţie Navi 900 IntelliLink, se pare că a fost îmbunătăţit destul de mult faţă de generaţia precedentă (nu ne-am mai pierdut prin Frankfurt, asta e clar!). În fine, conectivitatea este la ordinea zilei, pentru că întregul sistem multimedia poate fi conectat la smartphone, accesând astfel funcţiile sale.

In fine, o consolă centrală care arată ca în 2013, nu 1992. Superb ecran, uşor de folosit.

M-a impresionat plăcut şi calitatea tapiţeriilor textile şi de piele puse acum pe Insignia – la nivelurile cele mai înalte de echipare chiar poţi remarca faptul că plasticele de pe bord, plăcute la atingere, dar relativ tari, rămân în urma calităţii pielii Nappa, deşi nu într-un mod deranjant. Mai peste tot pe unde pui mâna, ai impresia de calitate germană, iar spaţiul uriaş dedicat pasagerilor din faţă şi inserţiile decorative te pot face să crezi pentru o clipă că eşti într-o maşină premium. Ah, să nu uit: dacă vă comandaţi o Insignia, musai optaţi pentru scaunele ergonomice. N-or avea masaj în ele, dar au o formă atât de bună încât îţi relaxează spatele la drum lung!

Sau luaţi-vă un OPC. Vine cu minunile astea…

Singurul minus pe care l-am găsit (din nou) interiorului este spaţiul prea mic pentru labele picioarelor pasagerilor din spate, din cauza fotoliilor prea joase din faţă. Este un minus pe care îl voi semnala din păcate la din ce în ce mai multe maşini, pentru că designerii se pare că omit că degeaba ai spaţiu berechet pentru genunchi, dacă eşti forţat să stai cu picioarele sub tine. La Insignia nu e ceva grav, dar e supărător dacă cei din faţă îşi coboară scaunele la maximum. În rest, în spate se stă foarte bine.

Per total, cred că pot spune că faceliftul lui Insignia este mai mult o revoluţie la interior decât o evoluţie – inversul a ceea ce spunem de obicei atunci când tratăm chiar cu generaţii noi de maşini germane! Dar revoluţia se întâmplă şi sub capotă…

Pagini: 1 2 3