Mitsubishi Outlander – test

Nu sunt expert in stategii planetare si analize ale fenomenului auto precum altii, dar doresc sa asez Outlander acolo unde ii este locul, anume sus, foarte sus… si abia apoi sa mai vorbim despre alte masini care au plantat o sigla pe o caroserie. Ca sa iau la cunostinta de potentialul noului Outlander, a fost nevoie de vreo 5 ore de zbor cu avionul via Amsterdam si de inca vreo 2 de mers cu masina pana in zona Les Comes din Spania. In aceasta zona in care descoperi ca Romania nu este chiar unica la capitolul frumusetea reliefului, am descoperit un centru dedicat fanaticilor off-road. Partile “hard” le-am accesat la volanul noului Pajero, despre care va voi povesti in numarul viitor, dar a existat suficient spatiu de manifestare si pentru Outlander. Designul exterior nu prea mai are multe in comun cu cel al vechii generatii. Caroseria afiseaza linii mult mai fluide, fiind dominata in partea frontala de imaginea stilizata a muntelui Fuji – element de design prezent si la noul L200 si Pajero.

Caroseria sugereaza clar sportivitate si dinamica, iar la partea din spate se simt influente din liniile concurentei europene: evacuare dubla, stopuri ce amintesc usor de Lexus RX, renuntarea la hayonul clasic in favoarea unuia mai mic, completat de o trapa ce poate juca rolul de platforma de incarcare pentru ca suporta 200 kg, sau pur si simplu bancheta pentru relaxare in aer liber. Interiorul te bucura enorm, pentru ca descoperi materiale bune, o asamblare tipic japoneza si o dotare completa intr-un layout minimalist. Pozitia la volan este excelenta, specifica modelelor sport, fapt completat atat de scaunul soferului, excelent profilat si cu suport lateral bun, cat si de volanul care ofera un grip adecvat. Calitati care nu ar trebui sa ma surprinda in conditiile in care Outlander este construit pe aceeasi platforma pe care va fi construit noul Lancer. Un alt lucru care m-a bucurat din prima secunda in care am demarat cu Outlander a fost cutia de viteze, precisa si cu o cursa relativ scurta. In descrierea de la conferinta de presa, am aflat cum ca masina ar avea un centru de greutate extrem de jos, fapt ce faciliteaza o tinuta de drum buna.

Pana sa ajung traseu, am poposit in traseul soft off-road, unde mi-am adus aminte de copilarie si de ludicul ei. Un macadam bun, presarat pe alocuri cu mici pasaje pe care tinuta de drum era greu pusa la incercare. Am rulat pe alocuri cu viteze mult peste limitele admise in afara localitatilor. Singurul lucru pe care il pot reprosa este zgomotul cam accentuat provenit de la suspensie, dar in conditiile date ar putea fi un repros putin nefondat. Extrem de neutra masina, refuzand a fi subviratoare sau supraviratoare, chiar in conditiile in care este provocata. Acum sa fim intelesi, daca se forteaza nota, exista o tendinta subviratoare fireasca, in schimb ceva mai multa incisivitate vis-a-vis de directie rezolva lucrurile fara a te arunca intr-o supravirare.

Poate singura dezamagire a reprezentat-o propulsorul diesel de 2.0 litri de provenienta VAG, care manifesta o lipsa acuta de cuplu motor la turatii joase; insa daca se urca la peste 2.000 rpm, este bine. Dupa sesiunea de joaca din traseu, s-a trecut la o pauza de tutun in care, impreuna cu alti colegi din presa, am incercat sa ne revenim dupa experienta cu Outlander. O masina de care am abuzat, dar care a stiu sa raspunda cuminte la orice comanda fara a “marturisi” vreo trauma. Am plecat apoi pe drumuri civilizate, pe care Outlander performeaza excelent. In schimb pe autostrada, la viteze de 160-170 km/h, directia se dovedeste usor imprecisa, necesitand mici corectii. Mi-a placut Outlander si mi-a lasat impresia unei masini care prefera ca destinatie un “out there”, in locul unui urban sufocant.