GM Sequel

Pentru a traversa Atlanticul, pe ruta Frankfurt – San Francisco, Lufthansa apelează la serviciile jumbo-jet-urilor. Dacă avioanele mici le dau palpitaţii celor cu frică de zbor, ce să mai spun de un 747-400 imens, ale cărui aripi, la decolare, intră într-o rezonanţă atît de puternică, încît ai impresia că se rup? Imaginile apocaliptice cu turnurile gemene din New York mi-au revenit în minte involuntar, dar pînă la urmă a fost un zbor normal, fără incidente.

A două oară cît am stat peste Ocean, am văzut turnurile la conferinţa de presă organizată pentru GM Sequel.

11 septembrie 2001 a reprezentat un catalizator pentru numeroase evenimente ulterioare. Mulţi consideră că a fost momentul în care Statele Unite, ca naţiune, au renăscut şi bla-bla-bla. Firul prezentării din acea dimineaţă pornea tot de la 11 septembrie, ca să ajungă la ideea că tot felul de calamităţi, provocate de om sau ba, ne-au adus în situaţia de a ne regîndi fundamental poziţia pe Terra…

Cam multă politică (în care se arată cu degetul) pentru gustul meu, mai ales din partea naţiunii care de zeci de ani este consumatorul nr. 1 de combustibili fosili. A depins de un sîngeros atac terorist ca să-şi dea seama că poluarea şi risipa provocată de celebrele V8-uri este uriaşă?

OK, mai bine să lăsăm trecutul. Ideea este că GM vrea să facă ceva şi a investit foarte mulţi bani în proiectul Sequel. La o întrebare directă despre cam cît costă cele două prototipuri funcţionale, interlocutorul nostru n-a putut (sau n-a vrut) să răspundă direct, dar a dat de înţeles că ar fi vorba de sume cu cel puţin 6 zerouri.

Sequel este, deci, o foarte clară declaraţie de intenţie. Conform oficialilor prezenţi, e cea mai avansată maşină din punct de vedere tehnologic. Lista cuprinde: direcţie şi frîne “by wire”, motoare electrice încorporate în roţi, baterii Li-ion de ultimă generaţie, pilă de combustie, şasiu revoluţionar şi o structură din aluminiu uşoară, dar foarte rezistentă. Tehnologia “by wire” elimină legătura fizică între volan şi roţi, de exemplu, fapt ce oferă o serie de avantaje. Printre altele, scade greutatea maşinii, iar designul caroseriei nu mai este îngrădit de soluţiile tehnice utilizate. În plus, “comportamentul” direcţiei este întrutotul programabil.

Dacă vrem o direcţie sport, precisă şi grea, nimic mai simplu: deschidem laptop-ul, tastăm cîteva comenzi şi gata. La fel şi cu frînele. Vrem să muşte, ori să fie mai moi? Apelăm iar la laptop. Deci posibilităţile devin infinite, iar cu aceeaşi platformă pot fi mulţumiţi clienţi cu aşteptări diametral opuse. Toate acestea au o logică limpede, nu pot să neg că nu ăsta ar fi viitorul. Ce mă îngrijorează, în schimb, este nonşalanţa cu care e rescris “feeling-ul la volan”. Adică se va face totul din software şi ce bine că volanul şi frînele nu vor mai transmite ce se întîmplă la nivelul asfaltului. Păi, domnilor de la GM, există, la ora actuală, cîteva volane pentru jocuri care au mai mult feeling decît unele maşini făcute de compania dvs. în 2007! Nu cred că maşina viitorului ar trebui aplaudată pentru felul absolut steril în care va face posibilă deplasarea noastră între două cosmodromuri…

Testul cu Sequel s-a desfăşurat sub atenta supraveghere a inginerilor implicaţi în proiect şi a poliţiei locale. A fost programat dimineaţa devreme, pentru ca traficul din Palm Springs să nu ne pună probleme.
În realitate, maşina arată mult mai bine. Avînd o statură care o plasează între un SUV clasic şi un monovolum de mari dimensiuni, ea domină prin masivitate, prin designul futurist şi printr-o voită agresivitate. Sunetul cam dezamăgeşte, situîndu-se undeva între al unui mixer de bucătărie şi al unui aspirator. Dar cînd te gîndeşti că poţi să bei fără probleme ceea ce se scurge din eşapament, parcă nu mai e aşa de tragic.

Sînt fascinat de interior. Este imens. Roţile aflăndu-se în extremităţile caroseriei, iar şasiul (separat) foarte jos, pe această platformă se pot face minuni. Designul este simplu, fără pretenţii. S-ar preta fără probleme unui Chevrolet Suburban 2007. Afişajele cu LCD-uri fac diferenţa, asociate fiind unui pupitru de comandă montat central, asemenea MMI-ului Audi.

Sequel are un motor principal, ce învîrte roţile faţă, de 65 kW şi două în roţile spate, de cîte 25 kW fiecare. Alimentarea se face cu baterii Li-ion, încărcate de pila de combustie. Autonomia este de 480 km. Cuplul la turaţii joase e devastator şi, în ciuda celor două tone greutate, maşina se mişcă excelent. Doar feeling-ul lipseşte… cu desăvîrşire.

Dacă-l privesc absolut raţional, trebuie să recunosc că este un efort de cinci stele. Ca şi alte hibride, este o maşinărie ce-i va încînta pe toţi inginerii de pe planetă, fie că ne place sau ba: este viitorul. Dar încă mai sper ca nici noi, cei care iubim condusul plin de senzaţii, să nu fim uitaţi.