Apoi s-a trecut mai departe, la spaţiul interior, confort,
aspect şi parte tehnică – unde am fost extrem de interesat de noua
transmisie automată cu 8 trepte, standard pe toate versiunile 5
GT-ului. Acest model de transmisie mai este disponibil doar pe
superlimuzina cu motor V12, 760i.
Trecem mai departe către a doua zi dimineaţă, mai exact la momentul
în care am luat în primire cheile de la un 535i bej şi-am plecat la
drum alături de o echipă de fotografi. Ruta ne-a purtat în direcţia
oraşului Sintra, şi a fost un fel de mix între drumuri virajate,
serpentine şi, ulterior, linii drepte de-a lungul coastei oceanului
Atlantic.
M-am simţit imediat ca acasă la volanul lui Gran Turismo, totul era
pregătit şi asimilat, de la poziţia la volan puţin mai înaltă decât
în orice berlină BMW la head up display şi restul dotărilor care
îmi aduceau din nou aminte de Seria 7 (noul iDrive cu display de
10.2″ sau tehnologia BlackPanel a ceasurilor de bord).
În mers, prima senzaţie a fost că nu conduc o maşină la fel de
dinamică precum un Seria 5 sau chiar un 7. Totul era calibrat
aproape la perfecţie, de la direcţie (care nici măcar nu era
Integral Active Steering, disponibilă în lista de opţiuni) la şasiu
şi transmisie; însă mă aflam într-o maşină mai înaltă, cu un centru
de greutate mai ridicat decât într-o berlină obişnuită.
Dar, în acelaşi timp, ştiam că sunt într-un BMW veritabil.
Seria 5 GT se conduce mai mult ca un X6 decât un Seria 5, însă
motivul este de înţeles. În linie dreaptă, motorul pe benzină de
306 cai putere ajută maşina să accelereze puternic, însă nu te dă
pe spate. Dacă vrei s-o conduci mai agresiv, o poţi face fără nicio
teamă.
O mai spun odată, este un BMW veritabil şi poţi s-o faci să fugă de
spate cu mare uşurinţă. În aceeaşi ordine de idei, ruliul
caroseriei este controlat foarte bine, dar, iarăşi, nu la acelaşi
nivel precum o berlină BMW obişnuită, cu un centru de greutate
„normal”. Cât despre noua transmisie automată cu 8 trepte, nu am
decât cuvinte de laudă. Schimbatul vitezelor se face mai rapid dar
şi mai cursiv decât la cea cu 6 trepte.
După câteva ore la volanul lui Seria 5 GT, a trebuit să-mi recunosc
în primul rând mie însumi că maşina este foarte reuşită, şi nu
arată deloc ciudat sau agabaritic, precum ar sugera unele poze.
Este mare, elegantă, stylish şi impunătoare. Acum, tot ce trebuie
să facă este să-şi găsească mai mulţi fani.
Aş
putea să mă obişnuiesc cu stilul acesta de viaţă. După 5 ore
plictisitoare în avion, am fost aşteptat de o mini-flotă de
shuttle-uri Seria 5 GT, parcate în în faţa terminalului de sosiri
al aeroportului din Lisabona. Fără alte întârzieri, am fost
instruit să mă urc în spate, iar şoferul a pornit spre hotel,
lăsându-mă să admir sau să analizez nivelul de confort oferit de
acest model – despre care la momentul respectiv încă nu aveam o
părere suficient de formată.
Primul lucru pe care l-am observat a fost calitatea materialelor
din interior. În loc să mă concentrez pe spaţiul enorm la genunchi
sau umeri, am fost extrem de surprins de materiale. Parcă era prea
mult pentru un Seria 5. Kilometrii treceau şi începusem să mă uit
din ce în ce mai puţin la peisaj şi din ce în ce mai mult la
maşină.
Adevărul despre 5 GT este, aşa cum aţi citit şi mai sus, că nu are
nicio legătură cu un actual sau viitor Seria 5. Această maşină este
cel mai bine descrisă ca fiind: un Seria 7 cu spaţiul la cap al
unui X5. De ce Seria 7? Deoarece 5 Gran Turismo este fabricat pe
şasiul „Şeptarului” şi are ampatamentul şi ecartamentele identice
cu acesta (cel din spate fiind chiar mai mare).
Pe deasupra, ele sunt şi la fel de late, ceea ce face din 5 GT,
practice, o maşină de lux. Mai departe, în funcţie de pasager, am
început să observ şi alte lucruri precum ineficienţa mea de-a-mi da
seama dacă mă aflu într-un 535i sau 530d. Motorul nu se auzea deloc
ca unul diesel, chiar dacă era.
Bine, aproape că nu se auzea deloc, şi punct. În schimb, ce se
auzea era inconfundabilul zgomot produs de vânt. A doua zi aveam să
descopăr că oglinzile laterale şi chederele erau parţial
responsabile. Auch! Trecând peste, am început să anticipez ziua a
doua, în care trebuia să şi conduc maşina; dar nu înainte să-mi mai
plimb privirea pe dotările şi caracteristicile maşinii.
Drumul către hotel a durat circa 30-35 min. şi am avut timp
suficient pentru o analiză detaliată. În primul rând, în faţa mea
se aflau două display-uri DVD încadrate în tetiere, elemente foarte
greu de ratat. În jurul lor, toată cabina era stilizată asemănător
cu cea a unui Seria 7, dar cu forme puţin mai moderne. Deci eram
deja impresionat, cu mult înainte să descopăr scaunele din spate
reglabile în toate direcţiile posibile sau confortul sublim al
suspensiei.
Într-un final, experienţa mea ca pasager la bordul noului Seria 5
Gran Turismo luase sfârşit în jurul orei 17:00. Mă aflam la 25km de
Lisabona şi începusem să mă gândesc la activităţi cu care să-mi
ocup timpul până la răsărit.
Una dintre ele a fost participarea (obligatorie) la conferinţa de
presă unde, alături de alţi jurnalişti din estul Europei, am
învăţat din ce în ce mai multe despre maşină. Norocul meu că BMW
organizează printre cele mai reuşite conferinţe şi prezentări auto,
iar fluxul de informaţii a curs aproape neîntrerupt.
S-a vorbit despre silueta elegantă cu geamuri fără rame, despre
portbagajul cu două moduri de deschidere (gen Skoda Superb), despre
faptul că locurile din spate sunt complet separate de
compartimentul de bagaje, la fel ca la o berlină.