Audi R8 – test exclusiv

E o maşină care arată bine, însă într-un stil mult mai mach, mai dur. Este o maşină care naşte dramatism, un model ce te face să întorci capul cu invidie chiar şi atunci cînd te afli pe celebra pistă de la Nürburgring. Îmi închipui ce se va întîmpla pe la semafoarele din Bucureşti. Ca o adevărată declaraţie de război, totul este pe faţă la R8. Motorul se află la vedere, sub hayonul din sticlă, farurile cu LED-uri arată ca desprinse din “Star Wars”, iar panourile din fibră de carbon de lîngă uşi arată asemenea unor aripi pliate. Interiorul este şi el în acelaşi ton. Minimalist şi în acelaşi timp bine dotat, confortabil şi primitor. Doar mocheta de duzină pusă pe jos contrastează cu restul.

Un bord îmbrăcat în piele, aer condiţionat, sistem de navigaţie sau sistem audio Bose (pe care nici măcar nu l-am pornit, pentru a absorbi muzica motorului) şi scaune confortabile chiar şi pentru cineva de peste 1,90 metri, toate te fac să uiţi că eşti într-o maşină sport. Revii la realitate cînd îţi dai seama că vizibilitatea e la fel de redusă ca în deşert, pe timp de furtună de nisip. Oglinzile generoase oferă o vizibilitate excelentă, însă luneta spate de mici dimensiuni livrează atîtea unghiuri moarte, încît ai senzaţia ca te afli într-o furgonetă.

Un alt punct la fel de… mort îl reprezintă spaţiile de depozitare. Audi pretinde că în spatele scaunelor încap doi saci de golf. În comunicat nu se spune însă dacă aceştia sînt plini sau goi. Cert este că, dacă pleci la mare, nu prea ai loc de bagaje, spaţiul din faţă, de sub capotă, fiind cam cît o poşetă mai dodoloaţă de la Louis Vouitton.

Să revenim însă la partea care face din R8 o maşină, nu un obiect de design, adică la motor. V8- ul dispus central, la 90 de grade, are fix 4.183 de centimetri cubi, este pe injecţie directă şi a fost poziţionat foarte jos, fapt benefic pentru scăderea centrului de greutate şi creşterea stabilităţii. Cu 420 de cai obţinuţi la 7.800 rpm, motorul poate fi turat pînă pe la 8.250 rpm! Cuplul maxim este disponibil între 4.500 şi 6.000 rpm, însă, faptul cel mai important, 90% poate fi accesibil de la 3.500 rpm la 7.500 rpm.

Sistemul de tracţiune integrală Quattro distribuie 35% din putere către roţile din faţă, dar, în funcţie de necesităţi, acest procent poate scădea pînă la 10%. În mod normal, pentru cei cu pretenţii sportive, R8 va fi disponibil cu o cutie manuală cu şase trepte. La Nürburgring am testat însă doar transmisia R-Tronic, o cutie automată secvenţială, perfectă pentru cei cu fiţe. Complet diferită de cutia DSG, R-Tronic are două moduri de operare: Normal (perfect pentru Magheru) şi Sport (perfect pentru pistă).

Chiar dacă în Normal schimbă ceva mai greu decît ţi-ai dori, R-Tronic este “peste” transmisiile similare încercate de noi pe diferite modele Aston Martin, Ferrari sau BMW. În Sport, cele două padele din spatele volanului devin cele mai bune prietene ale tale, ajutîndu-te să mîni bidiviul uşor şi repede atît la urcarea, cît şi la coborîrea în trepte În concluzie, mult mai scumpă, dar mai comodă şi mai de fiţe, cutia R-Tronic pare a fi versiunea corectă.

Deşi nu e Porsche, Audi R8 surprinde în mers prin comportamentul aproape perfect şi prin slide-urile controlate, lucru surprinzător pentru automobilele cu tracţiune integrală, recunoscute pentru tendinţa subviratorie şi pentru pierderea tracţiunii pe roţile din faţă înaintea celor din spate. Per total, R8 are o mare stabilitate, care face condusul, chiar şi la o viteză foarte mare, o adevărată plăcere.

În concluzie, cumpăraţi-vă această maşină dacă: vreţi un coupe performant pe care să-l conduceţi zi de zi; vreţi o maşină nouă, cu un aspect care să vă scoată în evidenţă. Dacă nu, mai bine căutaţi altceva, pentru că: R8 are doar două locuri, nu e Porsche şi, în al treilea rînd, obsedaţii de putere nu vor fi mulţumiţi doar cu 420 de cai. Dacă vă hotărîţi însă că R8 e alegerea perfectă, mai aveţi de aşteptat; toate cele 9 maşini rezervate pentru România au fost deja vîndute.

Dacă berlinele de înaltă performanţă sînt un pariu cîştigat de Audi, un supercar de 120 de mii de euro reprezintă un teritoriu încă virgin. Unii ar fi tentaţi să spună că noul model, cu motorul amplasat central, nu este decît un Lamborghini Gallardo cu altă pălărie.

Ceva adevăr există în această afirmaţie. Lamborghini este o marcă a grupului Volkswagen, iar Audi chiar construieşte caroseriile de Gallardo într-una dintre fabricile sale. Dar pînă la a spune că cele două modele sînt similare e o cale mult prea lungă, chiar dacă împart multe dintre componentele tehnice.

Cu o puternică tradiţie în lumea curselor (au revoluţionat raliurile cu ajutorul lui Quattro, au transformat cursa de anduranţă de 24 de ore de la Le Mans într-un picnic de familie, cu cinci victorii dintre care una cu un motor diesel), cei de la Audi ar fi putut realiza şi singuri un R8. Însă cu siguranţă cheltuielile ar fi fost mult mai mari, iar profitul – infinit mai mic. De aceea, noul R8 împrumută de la Gallardo multe trăsături tehnice, iar de la berlina RS4 motorul V8 de 420 de cai, un propulsor care poate să ajungă la suta de kilometri pe oră în 4,5 secunde şi să atingă o viteză maximă de 301 kilometri la oră.

Dar R8 nu impresionează doar prin cifre, ci şi prin uşurinţa cu care îmbină un stil de condus rapid cu unul mai liniştit. Este genul de maşină pe care poţi să o fugăreşti în draci pe şosea şi totodată poţi lăsa o femeie să o conducă prin oraş, între salonul de coafură şi cafeneaua de pe Dorobanţi. În teorie, Audi R8 concurează Aston Martin V8 Vantage, Jaguar XKR, Mercedes SL550 sau BMW M6, toate nume de calibru, maşini pe care şi le-ar dori oricine.

În practică, însă, datorită sistemului de tracţiune integrală, R8 concurează doar cu Porsche 911 Carrera 4S, chiar dacă nu este nici pe de parte la fel de sportiv ca acesta din urmă. Cu tuşe de design desprinse din conceptul Le Mans Quattro, model realizat în 2003, R8 are cam aceleaşi linii ca şi mai micul TT, faţă de care însă afişează o prezenţă mult, mult mai agresivă. R8 nu poate fi descris prin cuvinte precum drăguţ sau frumos. Pentru că nu este.