Testată în România: Ford Focus ST. Hot-hatch optimus

La fel ca alţi concurenţi din segmentul hot-hatch-urilor compacte, Ford Focus ST beneficiază de un motor de 2,0 litri, dotat cu turbocompresor şi intercooler, dar care nu ”rupe gura târgului” în materie de valori pe hârtie.

Cu o putere maximă de 250 CP/5.500 rpm, maşina se numără printre cele mai puţin potente din clubul său, în timp ce cuplul maxim de 360 Nm/1.750 rpm este bun, dar fără a te da pe spate. Însă pentru Ford vorbim de o evoluţie faţă de precedentul Focus ST, care avea, la o cilindree de 2,5 litri o putere mai redusă cu 25 CP şi un cuplu ceva mai mic.

Noul Focus ST e o maşină plăcută încă din primele momente de când te-ai pus în mişcare. Motorul răspunde prompt, dar nu animalic, la apăsarea pe pedala de acceleraţie, iar timoneria cutiei este bine gândită, necesitând efort puţin, dar suficient cât să nu te simţi într-o maşină de pensinari.

Faptul că Focus ST are cinci uşi şi un portbagaj de 360 de litri, suficient pentru nevoile zilnice pe care le vrei de la un hatchback compact, se potriveşte bine cu stilul relaxat în care maşina poate fi condusă în regim urban. Iar confortul excelent al suspensiei pe denivelări aproape te face să uiţi de caracterul sportiv al siglei ”ST”.

Din fericire, odată ieşit din aglomeraţia urbană, poţi pune la treabă maşina. Iar Focus ST nu e vreun leneş care să dea înapoi când vine vorba de stil alert. Sunetul baritonal al motorului şi evacuării se face simţit într-un mod antrenant odată depăşită bariera celor 3.000 rpm, când se simte şi o zburdălnicie mai mare a propulsorului.

Reprizele conferite de Focus ST sunt foarte bune şi permit fără probleme depăşiri rapide, când ambianţa sonoră te cam gâdilă să uiţi de limitele de viteză. Eventual aş putea comenta la adresa zgomotelor cauzate de turbulenţele aerodinamice la viteze specifice autostrăzilor, dar doar cu jumătate de gură, deoarece, după cum am spus, insonorizarea maşinii e la cote foarte bune.

Odată ajuns într-o zonă virajată, mi-am reamintit de ce Ford este considerat un adevărat maestru al trenului de rulare. Pentru că Focus ST oferă un compromis dezarmant între stabilitate şi confort, iar direcţia, deşi asistată electric, este incisivă, sportivă şi precisă – puriştii poate ar aprecia o tărie mai accentuată, dar, sincer, mie mi se pare un mix excelent.

Roţile punţii faţă primesc în general foarte eficient puterea de la propulsor, iar etajarea cutiei este foarte bună pentru a ţine motorul în ture şi pe cel de la volan în priză. Susţinerea laterală a scaunelor e foarte bine gândită, mai ales că apreciez ideea cockpitului, care parcă te îmbracă şi te ţine concentrat la condus.

E ciudat că ESP-ul poate fi dezactivat doar din meniul displayului central (sincer, tot un buton explicit e de preferat), dar, odată pus pe OFF, Focus ST demonstrează că nu trebuie să fii neapărat un as al volanului pentru a scoate untul din el. Evident, e de preferat să ai cunoştinţe de pilotaj, dar maşina are reacţii uşor de intuit, limitele subvirării sunt departe, iar doza de entertainment la volan e serioasă.

Din nou, puriştii poate vor comenta că Focus ST se simte mai blând – şi le dau dreptate. Pentru că Focus ST nu a fost conceput în primul rând pentru circuit şi super-eficienţă de tip racing, ci mai mult ca o combinaţie între o maşină rapidă şi una utilă. Fără a cădea în extreme, Focus ST face o figură foarte bună ca maşină sportivă şi merită aplauze la scenă deschisă pentru manevrabilitate.

Dar cum se traduce această combinaţie reuşită în buget? VEDEM PE ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3