Testat în România: Volvo V60 D3 Geartronic

Versiunea de test Volvo V60 era în echiparea de top Summum. O echipare dedicată pretenţioşilor, deoarece te gratulează cu multă atenţie la detalii şi materiale fine.

Tapiţeria din piele bej (Sandston Beige) se asortează perfect cu nuanţa vopselei caroseriei, dar şi cu plasticele negre ale bordului. Iar consola centrală beneficiază de un ornament din aluminiu foarte bine finisat şi care, culmea, te duce cu gândul la cele mai fine esenţe de lemn. Nu mai trebuie să amintesc de ideea consolei tip folie mai groasă, în spatele ei fiind loc pentru o poşetă mică.

La început, poate părea un minus faptul că ecranul central color are doar 5 inchi – dar, ce să-i faci, e o mică strategie de marketing, să te facă să cumperi sistemul superior multimedia, cu ecran de 7 inch. În practică, afişaşul este lizibil şi foarte uşor de citit, meniul fiind suficient de intuitiv de folosit, după ce te obişnuieşti cu aşezarea butoanelor. Ba chiar m-am acomodat cu el mai repede decât cu un anumit iDrive…

Nu mi-au plăcut, în schimb, displayurile din cele două cadrane ale ceasurilor de bord: au un stil învechit şi sunt moncrome. Cred că puteau fi color şi cu indicaţii mult mai bine plasate şi conturate.

Aş mai putea comenta puţin şi despre plasticele din partea inferioară a planşei de bord sau unele butoane care nu se simt aşa de premium – însă nu voi da vina pe chinezii de la Geely, ci… pur şi simplu pe un anumit curent al reducerilor de costuri, întâlnit la toate maşinile premium, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Per total, însă, Volvo V60 îţi oferă un post de conducere foarte bun şi, de reţinut, foarte stilat. În plus, chiar dacă e o marcă având rădăcini în nordul rece al Europei, ambianţa interioară este foarte caldă şi prietenoasă. Caracteristici pe care nu prea ai cum să le probezi pragmatic, în cifre, precum performanţele.

Totuşi, V60 este un break, deci nu pot să trec uşor peste caracterul practic. Deşi maşina are o lungime de 4,6 metri şi un ampatament de 2,77 metri, pe bancheta din spate te simţi ca într-un break de clasă compactă. În sensul că spaţiul pentru genunchi nu este aşa de generos cum te-ai aştepta, iar tunelul central (gândit pentru versiunile 4×4 ale maşinii) înseamnă că numai două persoane adulte vor avea loc pe banchetă, confortabil.

Nici spaţiul pentru cap nu este aşa de mare, cum ştiam de la breakurile Volvo, un compromis cauzat de linia descendentă a plafonului. Dar cei cu o constituţie medie nu au de se plânge, mai ales că bancheta este destul de moale, iar cotiera centrală mi s-a părut judicios plasată.

Portbagajul, din nou, nu trebuie privit prin prisma breakurilor Volvo de până acum, pentru că nu e aşa de spaţios cum te-ai aştepta. Cu spătarul banchetei în poziţie normală, ai la dispoziţie doar 430 de litri. Puţin pentru fanii căratului porcului de crăciun, dar suficient pentru un client premium, care nu ia în considerare asemenea clişee.

Portbagajul este pentru bagajele de concediu sau echipamente sportive, hayonul fiind destul de lat, dar parcă nu suficient de înalt. Din nou, compromis dictat de designul părţii din spate. Totuşi, spaţiul ceva mai mic este compensat de nişte idei bune: plasa de separare a bagajelor, inteligent integrată în spătare, placa de segmentare verticală a portbagajului sau spaţiul compartimentat pentru mărunţişuri, sub planşeul portbagajului.

Rabatarea fracţionată a spătarului banchetei duce la o suprafaţă de încărcare plană, dar, sincer, mocheta pluşată şi plasticele bej e păcat să le „stresaţi” cu obiecte voluminoase şi, mai ales, colţuroase. Cu bancheta rabatată, V60 se pretează la căratul tablourilor, hainelor sau unor pachete de la IKEA, dar, în rest, mai bine apelaţi la o firmă specializată. V60 nu este o dubă.

Prin urmare, chiar dacă vorbim de un caracter practic doar mediu pentru un break de categoria sa, Volvo V60 rămâne un break premium foarte reuşit, în primul rând prin ambianţă, iar apoi prin micile idei practice propuse.

Să vedem cum merge Volvo V60, cu motorul diesel D3 şi cutia de viteze Geartronic.

Pagini: 1 2 3 4 5