Test rapid cu Suzuki Swift Sport. Bomboana bombă

O generaţie care avea să aducă şi un vârf de gamă: Suzuki Swift Sport. Mă rog, mulţi râdeau la vremea respectivă de termenul ”Sport” aplicat unei buburuze de 3,7 metri (deşi Mini Cooper S tot pe-acolo se situa) şi cu un motor de 1,6 litri şi doar 125 CP. Însă atuurile micului Swift Sport ţineau de agilitate şi ţinuta de drum, mai ales raportat la capacitatea de a face faţă cu brio traficului urban zilnic.

Suzuki Swift Sport e un pachet comprimat de adrenalină. Şi arată chiar bine dacă e într-o culoare vie (de exemplu roşu)

Noua generaţie Suzuki Swift, apărută în în 2011 şi gratulată cu un facelift la finalul anului trecut, păstrează în gamă o versiune de top cu apelativul Sport, care vine cu un motor ceva mai puternic, de 136 CP. La prima vedere insuficient pentru a califica Suzuki Swift Sport în categoria hot-hatch-urilor, însă e o primă impresie eronată. Chiar foarte eronată.

Şi asta deoarece Suzuki Swift Sport e o jucărie sportivă foarte bine gândită şi care efectiv produce dependenţă dacă eşti pasionat de un condus sportiv. Şi ce dovadă mai bună vreţi decât faptul că în Campionatul Naţional de Raliuri există o competiţie monomarcă în care aleargă asemenea modele, Cupa Suzuki?

Dacă vă întrebaţi ce nu e în regulă cu maşinuţa asta, vă spunem noi: e foarte în regulă. Atâta doar că are câteva modificări menite a o face numai bună ca maşină de recunoaştere în raliuri

Maşina de faţă îi aparţine pilotului Alex Ardelean, care o foloseşte ca maşină de recunoaştere în raliuri. Adică nu e deloc menajată, în condiţiile în care e utilizată şi ca maşină de oraş. Şi să nu vă închipuiţi că Alex e genul de om care merge încet cu maşina – e în cărţi pentru câştigarea primului loc în Cupa Suzuki 2014, ba chiar are mari şanse să devină campion la categoria debutanţi în CNR din acest an.

Faţă de un model de serie, maşina din acest test are câteva modificări specifice pentru traseele de curse: praguri laterale din fibră de sticlă (pentru protecţia pe macadam), scuturi pentru baia de ulei şi catalizator, dar şi o evacuare mai sonoră, care are rolul de a te ţine în priză tot timpul. În rest, însă, nicio modificare la motor, cutie, direcţie, frâne sau suspensie.

Ok, nu e imaginea la care v-aţi fi aşteptat de la o maşină sport, dar Swift Sport se pricepe şi la macadam. Ceea ce nu se poate spune despre alte hot-hatch-uri

Fie vorba între noi, dat fiind că maşinuţa e folosită pe trasee de concurs (închipuiţi-vă că Raliul Iaşiului, din 4-6 septembrie, se desfăşoară pe un traseu mixt, cu peste 120 km de macadam şi doar 5 km de asfalt!), am rămas uimit de cât de bine închegată am simţit-o. E, practic, unul dintre atuurile lui Suzuki Swift Sport: rezistă extrem de bine la ”tăvăleală”. Iar în cazul unei maşini sportive fiabiliatea e foarte preţioasă.

Trec peste aspectul exteriorului şi al interiorului, deoarece vă garantez că sunt chestii secundare odată ce ai plecat de pe loc. O plecare care, iniţial, la primele demaraje, nu pare entuziasmantă, pentru că herghelia de 136 de cai putere e ajutată de un cuplu modest, de 160 Nm, obţinut pe la vreo 4.400 rpm.

Însă ceea ce e considerat dezavantaj de către specialişti devine un avantaj neaşteptat pentru începători: Swift Sport te obişnuieşte încet şi sigur cu senzaţiile sport, fără a da senzaţia că ar fi periculos. Mai mult, nu eşti izolat de mediul exterior într-atât încât să subestimezi viteza pe care o ai: vitezometrul arată 100 km/h, cel de la volan simte că merge cu 100 km/h. Lucru foarte important în procesul de învăţare şi adaptare la dinamism.

Ţine-o aici şi vei deveni dependent de Suzuki Swift Sport. Mai ales dacă are şi o evacuare mai vocală

O dată ce ai atins pragul de 4.000 rpm, lucrurile se schimbă vizibil. În mai bine. Mai întâi, se simte că propulsorul e mai vivace şi trage mai cu sârg, odată cu atingerea cuplului maxim. După care sunetul are darul să te bage în priză mai serios, în timp ce pietonii se uită curioşi ce BMW tunat sau Ferrari trece pe lângă ei… Mă rog, ăsta e efectul evacuării modificate, însă şi evacuarea de serie e suficient de vocală.

Totuşi, nu viteza pe autostradă sau în linie dreaptă este ceea ce-l face pe Swift Sport un mic maestru. Ci comportamentul pe traseele virajate. Unde setările de uzină pentru direcţie şi suspensie ţin maşina foarte bine pe traiectorie, iar caracterul subvirator e mult mai redus decât mă aşteptam. Aici, practic, se vede un alt avantaj al puterii mai mici pe puntea faţă – pierderea aderenţei survine foarte târziu, chiar şi cu ESP-ul pe off.

Stă foarte bine în viraje şi nu atentează la rinichi, pentru că susp

Nu voi spune despre Suzuki Swift Sport că s-ar comporta ca un kart pe viraje. Pentru că nu e deloc rigid, ci reuşeşte să păstreze un compromis foarte bun între stabilitate şi confort. E adevărat, direcţia ar putea fi mai incisivă, dar, pentru nivelul de sportivitate al maşinii, nu am ce-i reproşa. Dimpotrivă, gabaritul redus face Swift-ul Sport incredibil de agil, mai ales în curbele ac de păr, care pot fi abordate cu viteză (cam) mare.

O notă foarte bună pentru timoneria cutiei de viteze, cu rapoarte suficient de scurte şi cu o cursă a schimbătorului fără cusur. Într-un tempo ridicat e pur şi simplu foarte plăcut să schimbi cele 6 trepte, ba chiar poţi sări 2 şi chiar 3 trepte fără ca motorul aspirat să suspine nefericit – zona roşie începe la 7.000 rpm, iar între 4.000 şi 7.000 rpm maşinuţa are darul de a te transforma într-un mic diavol.

După cum era de aşteptat, sistemul de frânare suferă de un fenomen de fading, de înţeles dacă se frânează brusc în mod repetat. Însă am mai remarcat ceva: frâna de mână funcţionează foarte bine şi-ţi permite să te specializezi în glisajele cu ”spatele blocat”. Evident, după ce ai scos ESP-ul, că altfel electronica taie orice distracţie.

Chiar şi proprietarul, pilotul Alex Ardelean, se miră de rezistenţa maşinii în astfel de condiţii dure. Poate că alte maşini sport sunt mai performante, dar Swift Sport e clar mai fiabil

Nu pot să trec cu vederea comportamentul lui Swift Sport pe macadam. Pe drumeaguri unde nu aş îndrăzni să bag vreo altă maşină cu pretenţii sportive, iar cu un crossover obişnuit aş merge cu atenţie, Swift-ul de faţă se aventuează fără sclifoseli. E adevărat, prezenţa scuturilor pe sub maşină contează radical. Însă, ca idee, manevrarea maşinii pe pietriş şi iarbă e foarte facilă, în principal datorită motorului mai puţin potent, care-ţi permite să o ţii sub control fără a fi campion de WRC.

După care revii cuminte pe şosea sau în oraş, unde poţi obţine în condiţii normale un consum urban de 7,5-8 litri/100 km, de neconceput pentru alte hot-hatch-uri prin oraş. Asta şi datorită bunei elasticităţi a motorului, în ciuda obţinerii cuplului maxim la o turaţie mare – maşina are doar o tonă, deci e urnită cu uşurinţă şi la turaţii mici, la viteze mici, specifice aglomeraţiei urbane.

La noi vor fi meciuri grele cu fanii NFS, care ar da banii de Swift Sport pe o sportivă second hand. Care o să-i coste ulterior mult mai mult decât costurile de utilizare ale lui Swift Sport…

De fapt, trebuie accentuată capacitatea lui Suzuki Swift Sport de a se transforma din băieţaş năbădăios în fetiţă cuminte pentru traficul zilnic. Pentru că foarte rar găseşti o astfel de combinaţie între senzaţii de curse şi spirit practic de zi cu zi, compromisul fiind cu atât mai bun dacă se ia în vedere preţul maşinii: doar 15.060 euro (promoţie de sezon, faţă de 16.190 euro preţul de listă).

Bani în care nu ai doar o maşină cu un puternic spirit ludic, dar şi cu un nivel de echipare foarte bun, începând cu climatizarea automată, farurile xenon sau sistemul de monitorizare a presiunii în pneuri până la jantele de 17 inci ori scaunele sport. Ba, mai mult, pentru mai puţin de 500 de euro suplimentar există şi varianta cu 5 uşi a lui Swift Sport. Dedicaţie pentru familiştii cu nevoie de adrenalină…

Suzuki Swift Sport are multe calităţi, pe care la combină în mod inteligent. E concluzia mea, nu un text al oamenilor de la marketing…

Una peste alta, Suzuki Swift Sport mi-a confirmat aşteptările: e o maşinuţă sportivă cu mult pedigree, chiar dacă valorile de pe hârtie o fac să pară prea modestă. E o alternativă mult mai accesibilă pentru cine vrea evadări pline de adrenalină, dar fără a renunţa la caracterul practic dedicat traficului urban.

Nu în ultimul rând, e o maşină pe care o recomand tinerilor care vor să ”se dea”, deoarece prezintă mult mai puţine riscuri decât modele mai potente (care, în mâinile unor neiniţiaţi, devin bombe cu ceas…). Dar o recomand şi fetelor, în principal acelora jignite de preconcepţia că femeilor nu li se potrivesc maşinile sportive, ci doar buburuzele lente de oraş.

Ca un argument suplimentar, vă recomand să mergeţi în acest weekend la Raliul Iaşului, unde veţi putea admira pe viu ce pot face maşinile de curse Suzuki Swift Sport (care, din punct de vedere tehnic, sunt extrem de apropiate de un Swift Sport standard). În următorul video aveţi o mică mostră: cum poate merge pilotul Alex Ardelean cu un Suzuki Swift Sport de raliu!