Test-pasiune: Porsche 911 Cabrio e o vedetă neo-clasică

Modelul de test Porsche 911 Cabrio era cu motorul de bază, de 349 CP, iar cutia de viteze era automata PDK, având dublu ambreiaj şi un răspuns fascinant de rapid la schimbarea treptelor.

Pornirea motorului m-a făcut să mă întreb de ce mai există versiunea superioară Carrera S, de 400 CP, pentru că varianta ”de bază” sunt sigur că e mai mult decât satiscăcătoare pentru 90% dintre clienţii lui 911.

Cei 6 cilindri ai boxerului de 3,4 litri bolborosesc plăcut din spate, iar din timp în timp dau impresia că sunetul e neregulat, ceea ce nu poate decât să te încânte, deoarece e un fel de apropo subtil la vremurile de altă dată.

Apăsarea pedalei de acceleraţie are ca efect creşterea imediată a sonorităţii bărbăteşti, lucru cu atât mai plăcut dacă maşina este decapotată. Interesant, acoperişul textil reuşeşte să izoleze surprinzător de bine habitaclul, aşa încât vrei aproape tot timpul să mergi decapotat.

Plecarea de pe loc se face relativ brusc, încă din primele secunde fiind clar că trebuie atenţie cu dozajul pedalei, mai ales dacă ne gândim că 911 nu are doar tracţiunea pe puntea spate, ci şi plasarea motorului este tot acolo – adică riscul de a derapa există cam în orice moment dacă eşti nesăbuit.

Totuşi, echilibrarea foarte bună a maşinii şi electronica ”tiranică” reuşesc să ţină maşina pe drum nemaipomenit, depăşind aşteptările (şi temerile). Câtă vreme cel de la volan nu exagerează, 911-le stă foarte bine pe drum, iar suspensia tare îţi permite să negociezi lejer virajele, direcţia având un feedback excelent.

Cine vrea senzaţii puţin mai pronunţate, are la dispoziţie butonul ”Sport”, dar eu prefer butonul de lângă, ”Sport Plus”. Care transformă maşina într-o bestie.

Adică schimbarea treptelor e mai bruscă (simţi micile şocuri în stomac!), suspensiile devin foarte ferme, răspunsul la acceleraţie e mai prompt, iar controlul stabilităţii reacţionează mai târziu, aşa încât puntea spate are timp să derapeze puţin, cât să o simţi şi să intri în alertă.

Dacă mai apeşi şi butonul din dreapta, pentru evacuare, sonoritatea devine animalică şi 911 rage ca un leu înfometat. Lucru care contribuie din plin la creşterea nivelului de adrenalină, aşa încât devii concentrat 99% la condus. De fapt, pilotat.

Cine vrea şi mai mult, poate elimina ESP-ul, aşa încât se ajunge la o situaţie ”care pe care” – sincer, nu recomand acest mod decât dacă cel de la volan chiar are experienţă pe circuit, cu maşini de curse. Altfel, creşte exponenţial riscul ca 911 să ajungă doar un morman de fiare.

Să conduci un Porsche 911 pe ”Sport Plus” şi cu sunetul demenţial activat este o experienţă în sine, însă versiunea Cabrio reuşeşte să aducă un plus în peisaj datorită vâjâitului suplimentar al vântului şi pentru că, maşina fiind decapotată, simţi până la ultimul neuron urletul motorului.

Practic, senzaţiile dintr-un 911 Cabrio ”normal” aproape că echivalează cu cele din maşini mult mai puternice, aşa încât cei 349 CP nu sunt nicidecum puţini, deoarece 911 plusează printr-un caracter animalic şi un comportament eficace.

Singura problemă cu 911 Cabrio ţine de drumurile pe care se merge – recomand din tot sufletul evitarea şoselelor prea denivelate, deoarece suspensia rigidă şi scaunele tari duc la accentuarea oboselii, iar plăcerea de a conduce pe trasee rapide se evaporă prea repede.

Despre cât costă maşina, dar şi concluziile în urma testului cu 911 Cabrio, pe ultima pagină

Pagini: 1 2 3 4