TEST MINI Cooper SD 2014: cea mai bună dintre lumile posibile

MINI ar trebui să fie mic, în două uşi, vioi şi pe benzină. Să-l turezi la maximum şi să te bucuri de sunetul glorios al motorului care rage sub capotă şi urlă prin evacuare. MINI ar trebui să fie pentru tine şi partenera ta, sau viceversa, nu pentru transportatul copiilor la şcoală şi nici al bagajelor familiei în vacanţă. Iar un MINI Cooper S ar trebui să fie toate acestea, ba şi ceva mai mult: să-ţi dea acel sentiment de kart pe care numai o maşină care reacţionează instant cererilor tale ţi-l poate oferi.

Dar un MINI în cinci uşi? Pe motorină? Cu cinci locuri veritabile? Cu spaţiu suficient pentru bagajele, dacă nu ale unei familii, atunci cel puţin ale unui cuplu? Fie el şi SD, adică varianta sport diesel? Are vreun rost pe lume, altul decât a fi pe placul celor teribil de indecişi cu privire la gradul de hipstereală la care să se dedea? Am testat acest SD de două ori, ultima dată timp de o lună şi exclusiv prin oraş, aşa că am 10 motive pro şi contra acestei maşini. Aşa o să pot explica şi de ce m-a uns pe suflet.

1. Trebuie oare ca un MINI din 2015 să fie şi practic?

Un MINI nu-şi pierde spiritul doar pentru că pasagerii din spate nu mai trebuie să-i dea cu nasul de bord pe cei din faţă pentru a putea ieşi. Cele 5 uşi nu strică aspectul de coupe al maşinii, aspect dat de liniile generale de design, iar nu de simplul fapt că ar avea doar 3 uşi. Se intră uşor în spate acum, iar asta nu deranjează cu nimic egoismul celor care îşi cumpără un MINI – uneori pot face pe generoşii, invitându-şi prietenii la o tură. Faptul că acum nu vor mai fi nevoiţi să se ridice ca să-i lase pe aceştia să intre e un mare avantaj în primul rând pentru şofer, ok?

La nevoie, în noul MINI poate încăpea un bloc întreg…

2. E mai confortabilă decât precedenta generaţie? Nu e prea confortabilă?

MINI a crescut mult de la o generaţie la alta, ajungând deja la dimensiuni de maşină mică, fără prea mare legătură cu clasa mini. Dar greutatea a rămas relativ mică, de doar 1230 de kilograme pentru această versiune, aşa că nu e o maşină grea, mai ales raportată la puterea motorului, dar este surprinzător de confortabilă chiar şi pe denivelările tipice oraşelor româneşti, fără a ţopăi de colo-colo cum ar face de obicei o maşină din clasa ei. O simţi mai degrabă ca pe o compactă, decât ca pe o maşină din clasa mini. Asta se datorează amortizoarelor controlate dinamic, pe care neapărat trebuie să le comanzi (526 euro, opţiune). 

Farurile cu LED, inclusiv cele de ceaţă, fac toţi banii. Jantele de 17 inci sunt standard

Nu este prea confortabilă, în sensul că nu-ţi filtrează excesiv asperităţile drumului, astfel încât vei păstra sentimentul sport şi ultrasport atunci când o calci pe coadă. Îţi poţi regla răspunsul maşinii din selectorul Sport / Normal / Green, pentru a adapta perfect maşina dorinţelor tale de moment. Dacă vrei mai mult confort, rămâi în Green, dacă vrei să faci pe nebunul, intri direct în Sport, dar trebuie să ţii volanul mai atent, pentru că cei 170 de cai îngrămădiţi pe puntea faţă vor tinde să scape puţin de sub control…

3. Turbodiesel?! MINI Diesel? Sport?

Cel mai mare reproş adus unui MINI Sport este să-i spui că e diesel şi nu pe benzină. Că violează astfel spiritul MINI. Că… dar mai bine mă opresc aici. Nimic mai greşit. MINI Cooper SD are sub capotă un motor de 2 litri care dezvoltă 170 CP şi un cuplu maxim de 360 Nm disponibil în întregime de la 1.500 rpm. Un motor atât de vioi şi de elastic cum nu vei vedea prea repede la concurenţă. Iar 7.4 secunde pentru un 0-100 km/h nu sunt cu mult în spatele celor 6.8 secunde ale versiunii pe benzină. Vei pleca efectiv ca din tun la semafor, iar în oraş, adică acolo unde-ţi vei petrece 90% din timp cu maşina asta, eşti suficient de rapid faţă de 90% dintre maşini. Suficient?

Nu simţi deloc greutatea maşinii la plecarea de pe loc. Ca din tun

4. Da, dar 170 CP nu sunt 192 CP, cât are benzinarul

Nu sunt, iar ăsta e primul reproş pe care l-aş avea de făcut motorului. Din 2 litri poţi scoate 192 de CP azi destul de uşor, iar asta ar fi pe lista de To Do a celor de la MINI pentru următoarea versiune. Da, optezi pentru motorină, dar e totuşi versiunea sport, aşa că ar trebui să aibă aceeaşi putere ca benzinarul, fapt care schimbă lucrurile mai ales la viteze mari, de autostradă.

5. E diesel, deci are consum mic, nu?

Nu chiar. E al doilea şi ultimul dintre minusurile maşinii, pentru că în condiţii de circulat 100% urban, pe ger, ce-i drept, dar într-un trafic destul de lejer de final de an, am „reuşit” un 10.3 l/100 km în 226 de km parcurşi. Cum ieşi puţin afară din oraş, cum scade şi consumul, stabilizându-se undeva spre 8.5 l/100 km dacă ai 75% din drumuri în oraş şi 25% în afara lui. Consumul de care vorbesc e realizat iarna, pe temperaturi de -5 / -15 grade C, iar cei 2 litri ai motorului joacă un rol determinant aici, căci durează foarte mult până când se încălzeşte motorul. În anului, maşina va consuma semnificativ mai puţin, însă suntem departe de cei 4.1 litri/100 km anunţaţi de producător…

Sistemul audio te va face să uiţi consumul deloc specific pentru un diesel din 2014. Fie el şi de 170 CP

6. Se încălzeşte greu interiorul iarna?

Da. Cum spuneam mai sus, de vină e cilindreea mare a motorului. Durează cel puţin 10-12 minute până când climatizarea să se desţepenească, iar asta doar dacă o comuţi în modul manual, pentru că altfel aşteaptă mult şi bine până ajunge la temperatura ideală şi abia atunci începe să sufle. Dacă iei această maşină, cumpăr-o neapărat cu încălzire în scaune! Am apreciat însă parbrizul încălzit, dar şi eficienţa aerului condiţionat când vine vorba de dezaburit geamurile.

7. Pe o scară de la 0-100, cât de distractiv e la condus?

Pe scara mea de valori, e acolo spre 80, iar asta înseamnă mult de la o maşină zveltă ca o cărămidă. Deşi lucrurile au fost domolite faţă de precedenta generaţie, totul este orientat spre distracţie. Sentimentul de kart a rămas, iar atunci când iei virajele brusc, mai ales iarna, fundul va sări de pe traiectorie doar atât cât trebuie pentru a te distra. Plecările de la stop se pot face cu scârţ, cum spuneam, dar la fel de distractivă este maşina şi pe serpentine, acolo unde direcţia te bucură ca pe un copil. În afară de Mazda MX-5, greu vei găsi o maşină cât de cât accesibilă care să-ţi redea aceleaşi senzaţii de kart! E o maşină care te umple de veselie. Iar aici combinăm cu următorul punct…

Ca să fiu clar: nici ambuteiajele nu te vor mai deranja deloc. Vei fi în lumea ta, ascultând muzică la maximum

8. Dar interiorul? Cum stăm cu interiorul?

Interiorul noului MINI este genial. Asta dacă mai decartezi vreo 2842 de euro pe pachetul Chilli, care îl umple de piele şi decoraţii cromate, dar îţi adaugă şi multe alte elemente de confort. Într-o utilizare zilnică este exact ce a prescris doctorul: te înveseleşte subit. În maşina asta nu ai cum să fii trist sau supărat. Fie şi pentru că vei da muzica mai tare, iar sistemul audio Harman Kardon sună exact atât de bine pe cât te aştepţi. Faptul că-ţi poţi alege nuanţa de culoare a iluminatului de la interior, că ai materiale de calitate foarte bună, designul bordului şi toate detaliile cromate şi lucioase, conectivitatea perfectă a sistemului multimedia – ei bine, toate acestea te vor transporta instant în altă lume, una a ta, în care nu mai remarci lumea gri de afară. E o maşină gândită pentru orăşeni, pentru ca aceştia să nu-şi taie venele în drum spre şi de la serviciu. Iar dacă mergi cu ea spre club, cu atât mai bine!

9. De ce să nu iau, totuşi, versiunea S pe benzină?

Bună întrebare. Diferenţa de bani e de doar câteva sute de euro, iar consumul versiunii diesel nu este, după cum am văzut, semnificativ mai mic, cel puţin nu în condiţiile de iarnă în care am testat maşina. Aşa că, dacă tot veni vorba, ia versiunea pe benzină. Dar să ştii că în restul anului, consumul dieselarului va fi totuşi mai mic, iar cum maşinile au preţ similar, dacă vrei să ţii maşina mai mulţi ani şi circuli mult, o să ieşi în avantaj, cel puţin ca bani. În plus, nici cuplul de 360 Nm disponibili de foarte jos nu este de evitat…

Iniţial nu mi-a plăcut noul buton de Start/Stop. Până l-am văzut noaptea. Pulsează. Apassăăă

10. Bon. Ce recomanzi, atunci? Cine ia SD şi cine ia S?

MINI Cooper SD îl recomand, mai ales cu transmisie automată, celor care vor să simtă zvâcnetul maşinii atunci când o calcă pe coadă, datorită cuplului cu 80 de Nm mai mare decât al benzinarului de 192 CP. E o chestie care creează dependenţă în oraş, şi nu numai. E adevărat şi că, în condiţii normale de exploatare, consumul va fi mai mic, dar marginal. De aceea, decizia o veţi lua doar în funcţie de cum simţiţi maşina sub voi. Versiunea S, pe benzină, e recomandată tuturor celorlalţi, mai ales celor care vor să tremure de fericire când aud cum sună motorul în timp ce schimbă Steptronicul treptele de viteză (fie automat, fie manual, după dorinţă).

Joy to the world. Indiferent dacă după S mai urmează un D sau nu, MINI Cooper S este bucurie pură

Recomand oricare versiune de MINI Cooper S sau SD tuturor celor care îşi permit o maşină de 28-30.000 de euro (atenţie, cu tot cu opţiuni o maşină full-options ajunge pe la 40.000 de euro), ca un foarte bun medicament împotriva plictiselii zilnice, o pastilă de bucurie care te unge pe suflet. Uitaţi de sedanurile plictisitoare şi cu prea puţin mai practice, uitaţi de crossoverele stupide, uitaţi de aşa-zisele SUV-uri care nu ştiu decât asfalt şi nici ăla prea bine.

Ce a reuşit MINI aici este o bijuterie tehnologică de care pur şi simplu m-am îndrăgostit, pentru că m-a făcut să mă simt din nou tânăr.

Acum, are cineva 30-35.000 de euro care-i prisosesc?