TEST în România cu Nissan Juke facelift

E clar că designul lui Nissan Juke nu e pe gustul tuturor, dar totuşi Nissan a profitat la maximum de asta. De fapt, Juke e al doilea model ca importanţă pe piaţa europeană după Qashqai, cu vânzări de peste 100.000 de exemplare în fiecare an. Aşa că atunci când a venit vorba despre un facelift, designerii au primit (probabil) sarcina de a nu denatura look-ul care l-a consacrat.

Într-un fel, e ca la toate versiunile posibile şi imposibile de Porsche 911 – doar fanii adevăraţi ştiu să identifice diferenţele. Ei bine, aici îţi fac eu viaţa mai uşoară şi îţi spun că Juke facelift are stopuri cu un colorit diferit, spoilere faţă-spate redesenate (foarte) subtil, un logo mai impozant pe grila radiatorului şi blocuri optice superioare cu o formă nouă, de bumerang (cam ca la 370Z, dacă vrei).

Iar acum o să îţi dezvălui un secret. Eu nu am mai condus niciodată un Juke până la acest test şi eram foarte curios să aflu de ce are atât de mult succes. Şi adevărul e că nu mi-a luat foarte mult timp.

Lui Juke îi stă cel mai bine pe străzile oraşelor

Da, designul nu e pentru toată lumea, dar dacă e vopsit într-o culoare atrăgătoare şi are accesoriile potrivite – aşa cum a avut maşina de test – îţi garantez că în doar câteva ore o să înceapă să îţi placă.

De fapt, au fost mai mulţi oameni care au întors privirea după acest Juke galben ca petalele unei plante de floarea soarelui decât după un BMW M4 nou-nouţ vopsit în argintiu.

Interior

Maşinuţa asta, deşi arată ca un SUV-uleţ care visează să cucerească vârful Everest, e de fapt un concurent pentru modelele din segmentul B european. Adică maşini ca Volkswagen Polo, Ford Fiesta şi Peugeot 208.

În consecinţă, interiorul nu e extraordinar de spaţios, însă tot există loc suficient pentru patru adulţi, poate chiar cinci (dacă nu îţi placi prea mult prietenii care o să stea pe bancheta din spate). Cu toate acestea, s-ar putea ca pasagerii din spate să se simtă ca într-o maşină minusculă din cauza geamurilor laterale destul de mici.

Materialele din interior reflectă preţul de vânzare, dar elementele de personalizare îl fac mult mai atrăgător

Totodată, Juke nu e o maşină extraordinar de scumpă (preţurile încep 15.490 de euro), aşa că ar trebui să te aştepţi ca plasticele folosite înăuntru să nu fie chiar premium. Şi nu sunt, dar nici nu o să te gândeşti cu groază că iar trebuie să intri într-o conservă pe patru roţi. Materialele sunt tari, dar arată bine şi există câteva opţiuni de personalizare care îndulcesc şi mai mult habitaclul. De exemplu, maşina de test avea câteva elemente vopsite în acelaşi galben ca exteriorul, iar volanul şi schimbătorul de viteze erau îmbrăcate în piele.

Scaunele sunt confortabile şi sunt profilate corect, iar spaţiile de depozitare sunt mai mult decât suficiente pentru o maşină care e cu doar 55 mm mai lungă decât o Dacia Sandero Stepway. Există două locuri pentru pahare pe canalul median (în spatele mânerului pentru frâna de mână), un spaţiu micuţ pentru telefonul mobil în faţa schimbătorului de viteze (care e acoperit cu un material aderent, deci nu o să îţi alunece telefonul nicăieri) şi locuri în uşile din faţă pentru tot felul de mărunţişuri.

Da, şi scaunele din faţă luase febra galbenă

Portbagajul are o capacitate de 354 de litri, ceea ce ar trebui să fie suficient pentru două persoane plecate în vacanţă pentru o săptămână. Dacă ai nevoie de mai mult spaţiu, poţi să rabatezi bancheta din spate în format 1/3-2/3.

Vizibilitatea este bună în general, iar faptul că vezi tot timpul semnalizatoarele de lângă capotă te ajută destul de mult când navighezi pe străzi înguste din oraş. S-ar putea, însă, să ai ceva bătăi de cap când vrei să parchezi cu spatele, fiindcă stâlpii lunetei sunt destul de groşi.

Siguranţă şi tehnologie

Nissan Juke a fost testat de Euro NCAP în 2011 şi a primit atunci cinci stele din cinci. Potrivit organizaţiei europene, protecţia pentru pasagerii adulţi este de 87%, cea pentru copii este de 81%, iar cea pentru pietoni e de 41%. Scorul dat pentru sistemele de siguranţă a fost de 71%.

În echiparea de bază Visia primeşti aer condiţionat manual, radio-CD cu patru boxe şi intrare AUX, închidere centralizată cu telecomandă, geamuri electrice faţă-spate şi jante din aliaj de 16 inci.

Odată ce treci la nivelul următor, Acenta, ai parte de proiectoare de ceaţă, cruise control + limitator de viteză, volan multifuncţional îmbrăcat în piele, aer condiţionat automat, radio-CD cu Bluetooth, USB şi intrare AUX, precum şi sistemul Nissan Dynamic Control – care controlează diferite funcţii ale maşinii, dar şi climatizarea automată.

Nivelul de top Tekna aduce în plus sistemul de navigaţie NissanConnect Plus cu ecran tactil de 5,8 inci şi cameră video pentru marşarier, senzori de lumină şi de ploaie, jante din aliaj de 17 inci şi oglinzi laterale încălzite şi pliabile electric.

Modelul de test era în echiparea de top Tekna. Pe consola centrală ai aşa – NissanConnect Plus în partea de sus şi Nissan Dynamic Control în partea de jos

Sistemul de infotainment funcţionează mai mult decât decent o să te obişnuieşti foarte repede cu el, fiindcă meniurile sunt aranjate intuitiv. Poţi, de asemenea, să comanzi acest sistem de pe lista de opţionale pentru versiunea de mijloc Acenta.

Conectarea telefonului mobil prin Bluetooth se face cu uşurinţă, din doar câteva apăsări.

Ţinută de drum şi performanţe

Maşina de test avea sub capotă noul motor pe benzină de 1,2 litri care produce 115 CP şi 190 Nm, cuplat la o cutie de viteze manuală cu şase trepte.

Puterea este mai mult decât suficientă pentru o maşină care o să-şi ducă traiul mai mult în oraş decât pe drumuri de mare viteză. Plecările de la semafor se fac fără efort, iar direcţia uşoară te ajută foarte mult în momentele în care trebuie să parchezi într-un loc strâmt sau să te strecori pe străduţe foarte înguste.

Parcă nu e aşa de rău, nu?

Totodată, suspensia e destul de bine echilibrată între tare şi moale şi reuşeşte să te ducă în confort până la destinaţie.

La drum întins, direcţia uşoară a lui Juke nu te ajută foarte mult, nici dacă treci în modul Sport, fiindcă feedback-ul e aproape inexistent. În acelaşi timp, dâmburile mici din asfalt luate cu viteză o să se simtă în maşină.

Insonorizarea este bună, iar atunci când vrei să te distrezi un pic, gândacul japonez pe patru roţi o să facă tot posibilul să-ţi facă pe plac. Ruliul nu prea se simte, iar răspunsul acceleraţiei în modul Sport e mai mult decât satisfăcător (de menţionat că poţi să alegi între trei moduri – Eco, Normal şi Sport – doar dacă maşina este dotată cu sistemul Nissan Dynamic Control). Pe scurt, se simte mai mult ca o maşină de oraş şi mai puţin ca un SUV subdimensionat.

Concluziile şi datele tehnice, în pagina următoare.

Pagini: 1 2