Test-drive cu Ford B-Max 1,0l EcoBoost pe drumurile din România

Ford B-Max este primul model care iese de pe porţile fostei fabrici Oltcit, ulterior Daewoo, din Craiova. Un model care nu e nici monovolum mare, nici maşinuţă de oraş, noul Ford B-Max promite să ofere pachetul complet pentru o familie tânără care îşi petrece majoritatea timpului în oraş şi care, ocazional, pleacă la drum lung.

Exterior

Fordul produs la Craiova face parte din categoria mini MPV, ceea ce înseamnă că este un monovolum bazat pe platforma unui model din segmentul mic. Iar B-Max este bazat pe platforma modelului Fiesta. Astfel, orice aşteptare pentru un portbagaj imens sau un spaţiu interior suficient de încăpător pentru şapte persoane iese din discuţie. Pentru aşa ceva, trebuie să vă îndreptaţi către maşinile din segmentele MPV compact, precum Ford C-Max, sau MPV mare, precum Ford S-Max sau Ford Galaxy.

Deoarece B-Max are la bază platforma modelului Fiesta, exteriorul minimonovolumului craiovean arată… ca un Fiesta care a mâncat mai multă mămăligă decât fraţii săi gemeni şi a crescut mai mare decât ei. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Dimpotrivă, designul Kinetic adoptat de Ford pe toate modelele noi se potriveşte foarte bine cu dimensiunile maşinii.

Singura mea nemulţumire legată de exteriorul maşinii este că arată aproape identic cu fratele mai mare C-Max. Dar, până la urmă, tendinţa de uniformizare a stilului pe modelele din gamă este prezentă şi la alţi producători, iar cel mai elocvent exemplu e dat de Audi.

Piesa de rezistenţă a lui Ford B-Max este reprezentată, fără îndoială, de lipsa montantului central şi de uşile culisante spate, ceea ce înseamnă un acces foarte uşor al pasagerilor la locurile din spate, atât timp cât uşile din faţă sunt deschise, evident.

Dar stâlpul central nu a dispărut pur şi simplu, pentru că ar fi însemnat un dezastru în ceea ce priveşte siguranţa în cazul unui accident, ci a fost integrat în uşile laterale. Iar cei care sunt în continuare îngrijoraţi de nivelul de siguranţă pe care îl oferă această soluţie adoptată de Ford ar trebui să ştie că B-Max a obţinut cinci stele la testele EuroNCAP.

Singurul dintre rivalii lui B-Max care poate concura cu această soluţie de deschidere a uşilor este Opel Meriva, care foloseşte sistemul FlexDoors. Adică uşile se deschid la fel ca la un Rolls-Royce Phantom.

Interior

După ce am păşit în interior, am văzut aceeaşi poveste ca la exterior. Cadranele de bord, volanul şi consola centrală sunt aproape identice cu cele de pe Fiesta. Dar, din nou, acest fapt nu reprezintă neapărat un minus, ci doar o soluţie de scădere a costurilor adoptată de Ford.

Volanul este extrem de confortabil. Mi-a dat o senzaţie copleşitoare de siguranţă, fie că rulam cu 30-40 km/h în oraş, fie că goneam pe autostradă prin ploaie.

Şi pentru că tot a venit vorba despre condusul la viteze mari, maşina este extrem de silenţioasă şi confortabilă, indiferent de condiţii. Spaţiul pentru cap e mai mult decât suficient, iar persoanele înalte nu vor simţi nevoia pentru mai mult. Eu ar trebui să ştiu, pentru că am aproape doi metri înălţime.

În schimb, s-ar putea ca spaţiul pentru picioarele pasagerilor din spate să işte discuţii prin maşină. Şi tot pasagerii din spate s-ar putea să se plângă de lipsa cotierelor în uşi. Mai mult, bancheta nu e suficient de spaţioasă pentru trei persoane adulte. Pur şi simplu e prea îngustă, iar locul pentru tălpile picioarelor de sub scaunele din faţă e mult prea strâmt. Dar, până la urmă, vorbim despre o maşină mică, nu despre o limuzină.

Plasticele sunt moi şi de calitate bună, cu excepţia panourilor uşilor şi a părţii inferioare a bordului, unde materialele plastice sunt tari la atingere. Senzaţia generală este că te afli la bordul unei maşini normale, fără pretenţii de lux.

Pentru că este o maşină destul de înaltă, şi poziţia la volan este mai înaltă decât într-un hatchback sau într-o maşină din segmentul compact, iar vizibilitatea este foarte bună. Geamurile sunt mari şi nu am avut nici o problemă să navighez prin traficul aglomerat din Bucureşti.

Când am urcat prima dată în maşină nu am înţeles de ce schimbătorul de viteze e atât de înalt. „Dacă era mai scund, dădea o senzaţie de sportivitate şi nu incomoda în nici un fel”, mi-am spus eu. Dar ceva mai târziu mi-am dat seama care ar putea fi motivul pentru această soluţie.

Pe canalul median există două locuri pentru sticle, iar dacă schimbătorul ar fi fost mai scurt nu ar fi încăput mare lucru în spaţiul dintre mână şi podea atunci când se schimbau vitezele. Şi pentru că vorbim despre o maşină mică de familie, spaţiile de depozitare sunt mai importante decât senzaţia de sportivitate la volan.

Iar cel mai mare spaţiu de depozitare este, fireşte, portbagajul. Cu spătarul banchetei din spate în poziţie normală, portbagajul B-Max-ului are o capacitate de 304 litri. Toate spătarele se pot rabata, cu excepţia celui al scaunului şoferului, ceea ce înseamnă că interiorul minimonovolumului craiovean devine suficient de încăpător pentru cutia unui televizor cu diagonală de 80 de centimetri sau chiar pentru un frigider.

Şi pentru că maşina nu are stâlpi centrali în caroserie, încărcarea obiectelor lungi se poate face şi prin lateral, nu doar prin portbagaj. Dar să nu uităm, totuşi, că lungimea maşinii este de doar patru metri.

Detaliile despre performanţe şi consum, dar şi concluziile, în pagina următoare.

Pagini: 1 2