TEST: cu noul Ford Mustang pe circuit în România. ‘MURICA

Ai mai citit două materiale de test cu noul Ford Mustang 2015, făcute de Andrei Ştirbu în Germania, la lansarea internaţională. Iată că a venit rândul unui test pe circuit, chiar în România, la Adâncata, acolo unde se pregăteşte raiul pasionaţilor de viteză din Bucureşti şi toată zona asta a ţării.

Am pus la chinuri noul Mustang pe o zi toridă de final de vară, cu temperaturi nu tocmai potrivite pentru circuit: 36 de grade la umbră. De asemenea, l-am luat pe drumurile secundare din nordul Bucureştilor, pentru a vedea cum se comportă atât pe autostradă, cât şi pe şoselele secundare (dar bine asfaltate) ale ţării. În fine, epopeea din Pipera, unde drumurile sunt desfundate de un şantier, mi-a arătat dacă această maşină este sau nu potrivită hârtoapelor de pe unele dintre drumurile româneşti. Concluziile sunt mai jos, cu bune şi cu rele.

1. Noul Mustang arată mai spectaculos în viaţa reală decât în poze

Prima mea reacţie când am văzut pozele cu noul Mustang a fost de dezamăgire: botul arată mai aproape de Mondeo decât ar fi sănătos, iar spatele parcă l-am mai văzut pe undeva. Dar, de aproape, apariţia lui Mustang este absolut spectaculoasă, iar trimiterile la actuala linie de design Ford sunt tolerabile – în definitiv, nu poate fi complet din alt film, asta e moda în 2015.

Pe roşu îi stă senzaţional. Pe galben, şi mai şi

Designul exterior este principalul atu al acestei maşini, pentru că respiră America din fiecare por al caroseriei. Iar când intri în habitaclu, dai tot de America, fie că vorbim de consola centrală sau de elementele de design care fac trimitere la istoria bogată a acestei maşini creată acum 51 de ani de un român. Vei fi complet diferit în traficul din România, poate ăsta e şi motivul pentru care deja zeci de români au comandat maşina, deşi încă nici n-au pipăit-o.

2. Calitatea materialelor e aproape europeană, iar ăsta e un lucru bun

Americanii au acordat o mare atenţie materialelor de la interior, astfel încât acum nu mai poţi găsi prea multe zone care să te enerveze. E adevărat, plasticul comutatoarelor argintii de pe consola centrală putea avea altă culoare, nu cea aleasă de designerii Ford (arată ieftin), dar în rest, pe oriunde pui mâna sau privirea, ai de-a face cu materiale plăcute la atingere şi care arată extrem de solid şi de durabile. Per total, un habitaclu care, chiar dacă nu e premium, te îmbie să mai întârzii un pic la interior.

Miroase bine, scaunele sunt foarte comode, iar micile detalii care fac referire la istoria acestui model creează o atmosferă genială.

3. Dacă Mustang are un alt atu pe lângă design, acesta este confortul suprem la rulare

Deşi avem alte suspensii faţă de cele din America, Mustangul pregătit pentru Europa are accentul pus tot mai degrabă pe confort în stil american, cu suspensii relativ moi şi preocupate să nu-ţi deranjeze prin nimic coloana sau fundul. Din acest motiv, trenul de rulare va înghiţi foarte uşor şi liniştit gropile, denivelările sau trecerile peste rosturile podurilor, fără a te arunca prea mult în sus şi fără a te zgâlţâi neplăcut. Limitele se văd la denivelările mici şi dese, unde maşina începe să ţopăie, dar şi în curbe, acolo unde ruliul e prezent, şi încă bine.

Totul e gândit pentru un confort suprem, indiferent de dinamica maşinii

Senzaţia generală e de maşină mare şi moale, dar atunci când o calci pe coadă, ştie să răspundă fulgerător, ferm şi controlabil, indiferent de motorizare. Apropo de motorizări…

4. Două motoare complet diferite ca răspuns şi filosofie

Am testat EcoBoost-ul de 2.3 litri şi 317 CP, precum şi V8-ul de 5.0 litri şi 422 de CP. Primul are suficientă putere pentru a împinge caroseria de 1.6 tone în 5.8 secunde până la 0-100 km/h, al doilea e puţintel mai nebun şi prinde suta în 4.8 secunde. Dar diferenţele sunt ca de la cer la pământ în privinţa comportamentului maşinii cu fiecare dintre aceste motoare. Dacă EcoBoost-ul abia dacă se aude de sub capotă şi necesită şmecherii audio oferite de sistemul multimedia, V8-ul rage din toţi rărunchii, devenind chiar glorios pe urcările de jos în ture. Dacă EcoBoost-ul este civilizat, deşi trage bine încă de jos, V8-ul este brutal şi necesită o perioadă de ajustare.

Avem, practic, un motor cu filosofie europeană şi unul cu filosofie americană. Greu de ales între ele, pentru că sunt extrem de diferite. În schimb, transmisia manuală nu a fost pe placul meu, pentru că trebuie să duci ceva muncă de lămurire cu ea pentru a reacţiona aşa cum vrei tu, fiind departe de rafinamentul european. Brutalitatea V8-ului se remarcă şi în relaţia piciorului tău stâng cu ambreiajul, iar stilul de conducere va fi unul mai din topor, aşa, pe lângă EcoBoost-ul care alunecă pur şi simplu pe trasele indicate. 

5. La limită, Mustangul va fi nărăvaş, nu ascultător precum o europeancă

Apropo de trase, să nu crezi că ai primit o maşină îmblânzită. Da, EcoBoost-ul e mai uşor de dozat şi îţi va permite să controlezi mai uşor maşina decât în cazul V8-ului, dar chiar şi aşa va trebui să fii atent la modul în care abordezi virajele, pentru că americanii au gândit o maşină jucăuşă şi care te pune să munceşti puţin, nu face totul de-a gata pentru tine.

Amatorii de drift, de burnout şi de toate nebuniile aduse la rang de perfecţiune în America se vor simţi la ei acasă – maşina are până şi un mod care te ajută să faci un burnout fără să te umpli de ruşine! La drum lung, poţi merge relaxat cu ea, în special pe drumurile drepte, dar odată ajuns în viraje vei decide dacă vrei să te distrezi sau dacă vei respecta filosofia maşinii şi le vei aborda cuminte. Oricum ar fi, maşina te iartă suficient de mult pentru a nu te învârti pe circuit chiar dacă eşti un şofer varză, ca subsemnatul. Din acest motiv, nu vorbim de vreun widowmaker nici în cazul GT-ului puternic.

Ce-i lipseşte Mustangului, precum şi concluziile, în pagina următoare.

Pagini: 1 2