TEST: 6 bune şi rele cu Honda Civic facelift 1.6 120 CP i-DTEC

Honda Civic a fost împrospătat anul acesta cu un facelift care a adus câteva schimbări de ordin estetic şi tehnic, fără însă ca maşina actuală să difere prea mult de cea pre-facelift. Le-am trecut în revistă în articolul din linkul precedent, acum vom încerca să ne concentrăm asupra punctelor tari şi punctelor slabe ale acestei maşini.

Am ales un traseu de 170 de kilometri, care a presupus traversarea de trei ori a Bucureştiului la ore de vârf, cu trafic bară la bară, precum şi o escapadă pe autostradă şi una pe centura la nivel drum naţional a Bucureştiului. Un traseu „cu de toate”, aşadar.

Pe autostradă, Civic evoluează dezinvolt, mai susţinut decât ai aştepta de la 120 de CP

1. TARE – dinamica motorizării turbodiesel

Lucrul pe care îl vei aprecia cel mai mult la această maşină este dinamica motorizării de 1.6 litri 120 CP. Deşi pe hârtie oferă doar un sprint decent de la 0-100 km/h (în 10.5 secunde), în realitate cuplul de 300 de Nm este disponibil foarte rapid şi te aruncă înainte oricând vrei să ţâşneşti în trafic. Reprizele de depăşiri pe drumurile naţionale sunt şi ele foarte scurte, iar răspunsul acestui propulsor te încântă, poate şi pentru că japonezii au gândit o transmisie foarte bine etajată, care îţi permite să te joci cu motorul pe măsura dorinţelor tale.

2. TARE – consumul motorizării i-DTEC

Te-ai aştepta ca un motor de 1.6 litri să fie ceva mai mâncăcios la motorină decât propulsoarele mai mici ale concurenţei. Nici vorbă. Deşi am traversat de trei ori Bucureştiul într-un trafic infernal, cu aerul condiţionat pornit şi fără să mă preocup prea tare de economia de carburant, am rămas uimit să văd că, în oraş, nu reuşisem să sar de 7.2 litri/100 km. Autostrada şi drumul naţional au dus consumul chiar la un 6.8 litri / 100 km, deşi am mers tare şi foarte tare pe aceste zone. Vorbim de un motor cu puţini kilometri la bord şi utilizat mai nervos, care pe hârtie anunţă un 3.2 mixt, pe care nu mă îndoiesc că e în stare să-l atingă! (de altfel, deţine recordul mondial de consum în clasă, realizat în condiţii reale de trafic, cu un consum mediu mai mic de 3 litri!)

Consum realizat 80% urban, într-un stil de mers mai tare, cu pedala de acceleraţie bine apăsată la podea

3. SLAB – retuşările de design nu prea ajută maşina

Săriţi pe mine, faceţi ce doriţi, dar eu consider că Honda Civic îşi pierde treptat exact ceea ce o făcea atractivă în clasa sa: designul aproape perfect al precedentei generaţii. Faceliftul a încercat să accentueze aceste diferenţe, reieşind o maşină puţin cam prea forţată, care încearcă să te tragă de mână şi să-ţi spună „uită-te la mine”. Eleronul din plastic lucios nu e nici el o idee prea bună, pentru că se zgârie uşor şi nu ştiu cât ajută, de fapt, maşina. Acum, ce nu-mi place mie va plăcea cu siguranţă altcuiva, aici e o chestiune de gusturi.

Stopurile cu LED şi forme de rechin atrag atenţia

4. SLAB – atmosfera prea sobră de la bord

E adevărat, tapiţeria e dintr-un material de bună calitate, plasticele sunt OK, iar calitatea asamblării nu lasă nimic de dorit, fiind la nivelul japonez de atenţie la detalii. Dar, într-un segment în care deja personalizările interiorului sunt unul dintre aspectele cheie care atrag clienţi, faptul că Honda are motorizarea de 1.6 litri diesel doar într-un singur nivel de echipare e cel puţin ciudat. Deci, dacă vrei acest motor foarte bun, va trebui să îţi petreci zilele într-un interior care alternează negrul cu griul şi cu negrul. Dacă asta nu te scoate din minţi, atunci e bine.

5. FOARTE TARE – ţinuta de drum

Când tragi mai tare de maşină, primeşti reacţii rapide, exacte, cu ruliu minimal şi un sentiment general de sportivitate. Ăsta e un lucru bun, pentru că Honda îşi colectează în continuare fanii din rândul celor care vor măcar senzaţia de sportivitate, dacă nu şi the real deal. Pentru cel din urmă, te vei orienta spre versiunea Sport pe benzină, de 142 de cai, dar să ştii că şi i-DTEC-ul are arma sa secretă, şi anume cuplul generos, care îmbracă foarte bine o direcţie suplă şi un tren de rulare care absoarbe foarte bine denivelările de pe drum. Cu alte cuvinte, nu doar că vei putea să te bucuri de reprize de depăşire scurte, ci şi de abordarea în forţă a virajelor strânse, reglând din motor ceea ce nu ai mai reuşi din volan.

Look at me! Look at me! Look at me!

E una dintre cele mai plăcute maşini din clasa ei în privinţa condusului.

Confort, atenţie la detalii, spaţii bune de stocare, ergonomie, tot ce vrei

6. SLAB – preţul de lansare

5 ani sau 160.000 de kilometri garanţie, un consum foarte mic de carburant, valoare mare de revânzare şi fiabilitate crescută, iată tot atâtea atuuri cu care vine Civic într-un segment extrem de aglomerat. Dar tocmai pentru că e aglomerat sunt puţin mirat de preţul versiunii testate (1.6 i-DTEC Elegance): 22.307 euro, Civic fiind cea mai scumpă din tot segmentul, la un nivel de echipări similar comparat cu Golf, Focus, 308, Auris, i30, cee’d, C4, Astra… Un VW Golf 1.6 TDI Highline de 110 CP, cu performanţe similare în privinţa dinamicii şi a valorii de revânzare (poate şi nu a fiabilităţii), costă doar 21.582 de euro, iar de banii rămaşi poate adăuga dotări…

Normal, o comparaţie dotare cu dotare îl poate avantaja sau dezavantaja, după caz, pe Civic, nu e rostul acestui material să facă aşa ceva, însă ideea de bază rămâne: nu poţi intra pe acest segment cu preţuri deasupra lui Golf, indiferent de cât de bine explici apoi asta.

CONCLUZIA

Fiind cel mai nou venit în clasa C, Civic facelift are ataşat un preţ cam mare, pentru care va trebui să negociezi în showroom. Dar dacă negocierea reuşeşte, atunci vei primi o maşină foarte bine echilibrată, cu toate atuurile unui produs japonez care nu face rabat la calitate, cu un interior confortabil şi smart, dar mai ales cu un motor excelent, de care te vei îndrăgosti. În plus, faţă de mulţi dintre concurenţi, vei avea şi avantajul unei deprecieri mai mici în timp, precum şi a unei fiabilităţi recunoscute.

Totul e să mergi în showroom şi să o testezi cu mâinile proprii.