Sistemul Quattro de tracţiune integrală este compus dintr-un diferenţial central Torsen care împarte puterea între cele două punţi în proporţie de 40% faţă şi 60% spate. În funcţie de condiţiile de drum, diferenţialul mecanic răspunde instantaneu şi poate trimite pînă la 85% din cuplu spre puntea faţă sau 65% spre puntea spate. Prin modul de distribuire a puterii spre punţi, intrăm deja în segmentul maşinilor sport pursînge.
S-a lucrat intens asupra distribuţiei maselor şi a găsirii unui echilibru optim care să favorizeze manevrabilitatea. Componentele suspensiei sînt realizate în majoritate din aluminiu, fapt ce conduce atît la reducerea greutăţii, cît şi la optimizarea timpului de răspuns al acestora prin eliminarea momentelor inerţiale. Suspensia faţă este independentă, cu patru braţe şi bară stabilizatoare, iar suspensia spate este independentă, cu braţe dispuse în trapez şi bară stabilizatoare. În cazul unui condus sportiv, la limită maşina este neutră, cu uşoare tendinţe de subvirare.
Dacă se forţează nota, totul se termină în subvirări grosolane şi zgomot de cauciucuri torturate. Sistemele electronice intervin discret pentru a corecta traiectoria. ESP-ul are o setare sport şi, deoarece intervine destul de tîrziu, este recomandat pentru descoperirea potenţialului maşinii. Cine doreşte să renunţe la asistarea electronică o va face pe buzunarul propriu, vorbesc foarte serios, cei 580 CP se află la pîndă tot timpul.
Ruliul caroseriei pe viraje este aproape inexistent, graţie sistemului DRC (Dynamic Ride Control). Un sistem mecanic extrem de simplu şi cu un răspuns instantaneu. Amortizoarele de pe cele două punţi sînt interconectate prin intermediul a două conducte şi al unei supape centrale. Pe viraje, sistemul reduce fluxul de ulei al amortizorului de pe exterior, aproape anulînd mişcarea caroseriei.
La volan, senzaţia este că rulezi pe şine, maşina suportînd 1,2 G forţă acceleraţie laterală. Direcţia este incredibil de precisă şi eficientă. În schimb, RS6 necesită un anumit timp de acomodare. Caroseria atipică pentru un model sport, atenuarea ruliului pe viraje, greutatea şi masivitatea interiorului conduc la o puternică atenuare a senzaţiei de viteză. Poţi crede că rulezi cu 50 km/h, dar în realitate mergi cu 100.
În trafic, trebuie avut mare grijă la dozarea acceleraţiei şi la reconsiderarea conceptului de “kickdown”. Pe autostradă, diferenţa dintre 130 şi 250 km/h o face rostirea unei jumătăţi de frază. RS6 este o invitaţie la delincvenţă, dar nu la una conştientă. Delectărilor auditive li se vor adăuga unele de-a dreptul perverse, datorate presiunilor îndurate de corp în timpul acceleraţiilor puternice sau al frînărilor.
Un lucru este clar: am devenit un mic delincvent în Franţa şi am fost gratulat cu un flash de aparat radar. Nu mai suporţi intrările pe autostradă, în momentul cînd te rogi pentru cîţiva kilometri pe oră în plus pentru a te integra în trafic, iar depăşirile sînt accesibile doar la nivelul unui gînd. În plus, te mai trezeşte şi consumul de 40 de litri la sută cînd stai cu cei 10 cilindri pe roşu.
RS6 Avant candidează lejer, sub un relativ anonimat al caroseriei, la titlul de maşină supremă: confort, putere, viteză, siguranţă, discreţie, spaţiu…
Am fost, am testat, m-am întors… În mare, îmi amintesc totul, dar au existat cîteva momente pe care trebuie să fac eforturi colosale ca să le aştern pe hîrtie. Da, bagajul de emoţie era uriaş, aveam să văd la lucru noul produs Audi, care are în spate 13 ani de evoluţie.
Este vorba de ultimul vlăstar al academiei Quattro GMBH, Audi RS6. Intenţionat sau ba, detaliile privind deplasarea au fost extrem de sumare, se ştia doar că vom avea ocazia să punem la lucru propulsorul V10 biturbo de 5 litri împrumutat de la Lamborghini Gallardo. Aveam în schimb uşoara bănuială că putea să urmeze şi o sesiune cu RS6 pe circuit. Bănuiala mi s-a confirmat: cei de la Audi ştiu cum să-şi impresioneze oaspeţii.
Circuitul ales a fost celebrul Paul Ricard, unde au cunoscut gloria, în perioada romantică a Formulei 1, piloţi de legendă precum Alain Prost, Nigel Mansell, Nelson Piquet, Mario Andretti, Niki Lauda, Jackie Stewart. La capitolul scenariu şi impresie artistică, nota 10 pentru germani: avionul care ne-a dus spre RS6 a coborît pe… circuit. Acesta, un complex amplu, include şi o pistă de aterizare pentru avioane uşoare. Detalii mai mult sau mai puţin importante, dar vă asigur că ambalajul contează întotdeauna, indiferent de produs.
La capitolul design, RS6 Avant este cuminte şi nu prea. Modelul se integrează perfect în gama elegantă a producătorului german. Poate este una dintre cele mai stilate interpretări ale unei caroserii căreia i s-a trasat sarcina de a arăta lumii ce pot 580 CP. Un A6 Avant şi parcă nu… căci grila frontală single-frame pare uşor supradimensionată, din cauza liniei minimaliste şi curate a părţii frontale.
Descoperi surprins că nu mai există faruri de ceaţă, grila frontală fiind încadrată în partea inferioară a spoilerului faţă de alte două prize de aer generoase. Grupurile optice faţă arată elegant şi zvelt, iar la o privire mai atentă, se dovedesc a fi nişte bijuterii ale tehnicii. Farurile de ceaţă sînt integrate în lămpile cu xenon, care pot fi comandate şi cu funcţia Adaptive Light.
Abordată din semiprofil faţă sau din lateral, maşina începe să îşi dezvăluie potenţialul. Remarci evazările aripilor faţă/spate, mascate însă elegant de caroserie, pragurile aerodinamice, jantele de 19 sau 20 inci… iar dacă maşina este echipată şi cu discurile ceramice de frînă, lucrurile devin limpezi.
Atunci cînd vezi pe faţă nişte discuri de frînă ceramice de aproape 18 inci diametru, îmbrăţişate de un etrier cît jumătate de roată, iar apoi dai cu ochii de nişte discuri ceramice spate ceva mai mici, nu prea mai rămân semne de întrebare. La spate, doar sigla RS6 şi evacuarea dublă sînt altfel decît la un Avant de serie.
Poate discreţia exteriorului îi va dezamăgi pe unii, dar ceva îmi spune că aceştia îşi vor consuma nemulţumirile pe forumuri. Audi merită felicitări pentru modul în care a reuşit să dea caroseriei masculinitate, fermitate, discreţie şi eleganţă.