2000 km la volanul lui Porsche 911 Carrera

Noul 911 este superb. Nu mi-a plăcut niciodată, repet şi nu am suportat niciodată ideile conform cărora cele mai bune versiuni ale sale sunt cele de acum 20 de ani. Să fim serioşi. A treia generaţie nu mergea cu 289 km/h şi nici nu accelera de la 0 la 100 în 4.6 secunde. Şi nici nu putea fi condusă atât de rapid de către şoferi cu experienţă limitată. Este simplu. Vreţi o maşină veche care poate să te omoare în primul viraj sau o maşină nouă, super hi-tech care îţi permite să iei viraje cu viteza maximă a maşinii vechi?!

Mai mare ca niciodată, cu un ampatament crescut serios şi cu un design care păstrează reţeta 911 dar a fost adaptat la tehnologia actuală, noul supercar Porsche merită titlul de cea mai frumoasă versiune din istorie. Chiar dacă farurile rotunde nu se vor micşora niciodată cât le va permite tehnologia farurilor cu LED sau laser, în spate, stopurile sunt mai înguste ca niciodată iar asta se traduce printr-o agresivitate ieşită din comunul Porsche pentru posteriorul lui 911. Spuneam că maşina asta este blestemul tuturor constructorilor de maşini sport. Chiar dacă asta îmi va atrage huiduieli, afirm cu toată sinceritatea că puse lângă un 911 toate Ferrari, Aston, Lambo sau alte exclusivităţi de serie mică arată cam la fel. Un far mai lat, unul mai alungit, un stop rotund, un hayon aplatizat, lăsând la o parte artificile de design specifice fiecărei mărci în parte, toate arată cumva la fel. Însă nu şi Porsche 911. Forma sa nu poate fi copiată deoarece este unică. Este perfectă. Proporţiie sunt un trademark al modelului, la fel şi liniile caroseriei. Repet, dar trebuie. Noul 911 este perfect.

Am coborât la volan cu imaginea unui Targa pe care l-am condus în urmă cu şase luni. Nimic nu mai este la fel în 911 şi era şi momentul să fie aşa. Interiorul este inspirat din Panamera şi Cayenne şi acum face cinste maşinii. Consola centrală înaltă cu schimbătorul amplasat aproape de volan îţi îndeamnă mintea la gânduri necurate la viteze ultra-ridicate. Când te urci prima oară în 911 este la fel ca atunci când deschizi o revistă deocheată şi vezi pe pagina de deschidere o femeie dezbrăcată şi în fundal un tip plin de muşchi îmbrăcat în poliţist. Este clar că urmează scene fierbinţi.

Motorul boxer în şase cilindri are un sunet aparte care izvorăşte din spatele tău cu un muget tipic. Un sunet metalic, horcăit şi puternic. Ceasurile de bord sunt şi ele inspirate tot de Panamera şi Cayenne la fel şi volanul şi scaunele. Chiar dacă interiorul noului 911 este practic un copy/ paste de la celelalte modele mai noi Porsche, detaliile fac diferenţa şi oricum senzaţia este cu totul şi cu totul diferită. Deşi ai mai mult spaţiu ca niciodată, nu simţi acest lucru deoarece 911 rămâne o maşină destul de compactă şi strânsă în jurul tău. Scaunele sunt tari şi au o susţinere laterală puternică ce se resimte chiar şi pe loc. Din spatele volanului, privirea îţi cade automat pe lateralele umflate ale capotei faţă care se termină invariabil în cele două faruri rotunde. Până şi uşile lui 911 au un sunet aparte pe care îl produc atunci când se închid iar când o fac sunetul motorul se schimbă deoarece închis în interior şi pornind la drum intri în Universul aparte al acestei creaţii auto impresionante.

Imediat ce am pornit la drum, ştiind că mă aşteaptă 2.000 de km am mulţumit Cerului pentru cutia PDK în şapte trepte. Costă extra 3.806 euro şi face maşina mai rapidă cu 0.2 secunde de la 0 la 100 decât cutia manuală care are tot şapte trepte, în premieră mondială. Nu am condus încă o versiune manuală şi sincer nici nu îmi doresc. O cutie manuală cu şapte trepte, pe o maşină atât de rapidă precum aceasta este stupidă. La fel de stupidă precum cei care găsesc de cuviinţă să critice locurile din spate din 911. Cutia manuală cu şapte trepte şi locurile din spate din 911 sunt subiecte care nu trebuie discutate pentru că răpesc timp şi spaţiu preţios care poate fi umplut cu informaţie care chiar contează la maşina asta.

După primii 100 de km parcurşi în noul 911 şi primii 10 prin oraş este clar că acesta este cel mai docil 911 construit vreodată. Suspensiile nu îţi mai sparg rinichii prin oraş la fel ca în generaţia precedentă. Chiar şi echipat cu jante uriaşe, 911 este acum mai plăcut de condus în oraş chiar şi decât R8, revelaţia clasei la momentul lansării, tocmai din cauza acestei calităţi de a fi foarte plăcută la condusul zilnic. Şi totuşi, direcţia tare, frânele foarte puternice, sunetul motorului, scaunele tari, garda la sol mică şi suspensia rigidă îţi transmit un amănunt foarte important – mai ai nevoie de o maşină, noul 911 poate deveni obositor prin oraş, zi de zi. Se poate utiliza mai uşor ca până acum dar parcă totuşi nu este cea mai bună soluţie de maşină de strecurat prin trafic, pe străduţe şi de urcat pe borduri.