Jaguar XJ220
Povestea lui XJ220 a fost una numai bună de film, însă undeva lucrurile au mers foarte prost. Proiectat de o echipă de ingineri Jaguar în timpul liber, proiectul XJ220 avea motor V12 şi tracţiune integrală. Aici încă vorbim de partea bună.
Cea mai puţin bună a fost faptul că schimbările drastice pe care le-a suferit Xj220 în drumul către producţie au speriat mulţi dintre potenţialii clienţi, care şi-au retras comanda. De la un V12 de 6,2 litri s-a ajuns la un V6 supraalimentat de 3,5 litri. Şi recesiunea din 1990 s-ar putea să fi jucat un rol în abandonul clienţilor.
Desigur, nu ducea lipsă de putere – 550 CP şi 644 Nm care făcea posibilă acceleraţia 0-100 km/h în 3,6 secunde şi o viteză maximă de 343 km/h (deţinând titulatura de cea mai rapidă maşină de stradă din lume între 1992 şi 1995). Nici pe circuit nu stătea prost – a deţinut recordul de cea mai rapidă maşină de serie de pe Nürburgring între 1992 şi 2000, cu un timp de 7:46.36.
Ferrari F40
La fel ca şi în cazul lui M3 E30, Ferrari F40 a fost construit pentru a-i da peste nas lui Porsche 959, stârnind o rivalitate istorică. A fost ultimul model Ferrari a căruit construcţie a fost supervizată de stăpânul Enzo. Şi a fost construit având ca prioritate aerodinamica şi performanţele.
Folosindu-se de un motor V8 supraalimentat cu capacitate cilindrică de doar 2,9 litri (cu 478 CP), F40 putea accelera de la 0 la 100 km/h în 3,8 secunde şi depăşea (cu 4 km/h), pentru prima dată în istoria autovehiculelor omologate de stradă, bariera celor 320 km/h.
Lancia Stratos
Nu ai cum să nu iei în calcul Stratos când vorbeşti de maşini care stârnesc tahicardie. Era desenată de Bertone şi avea motor de Ferrari. Şi a fost o bestie pe care dacă reuşeai să o îmblânzeşti deveneai stăpânul lumii. Sau cel puţin stăpânul Campionatului Mondial de Raliuri.
McLaren F1
La fel ca şi Ferrari F40, McLaren F1 a fost gândit prin prisma aerodinamicii. Iar Gordon Murray este un geniu când vorbeşti de aerodinamică. Drept urmare, coeficientul aerodinamic de 0,32 încă rămâne un etalon chiar şi în lumea supercarurilor moderne – Maşina Supremă Veyron are 0,36.
Cifra aceasta, împreună cu cele de performanţă – motorul V12 de origine BMW, proiectat de Paul Rosche, avea 6,1 litri şi livra 627 CP – au dus la cifre-record legat de viteza maximă: 391 km/h.