Soluţii pentru a fluidiza traficul în Bucureşti

Ideile populiste aplicate în grabă demonstrează cel mai uşor că strategiie vest-europene nu pot fi implementate “pe jumătate” şi nici în grabă, mai ales într-un trafic în care regulile nu sunt întotdeauna respectate.

Prima astfel de măsură a fost eliminarea timbrului de mediu la 1 februarie. Măsura părea bună. Maşinile înmatriculate înainte de 2007 şi cele înregistrate în 2009 au deveint din nou vandabile şi au revenit pe piaţă şi oricine îşi poate importa acum un automobil în stare bună la cu un cost bun, mai ales că oferta locală nu este una prea largă – în plus, criza şi-a pus amprenta asupra pieţei locale, astfel încât majoritatea maşinilor vândute după 2010 sunt slab echipate, în timp ce maşinile din Germania sunt aproape întotdeauna în echiparea de top.

Rezultatul? O adevărată avalanşă de maşini vechi şi poluante – foarte multe dieseluri vechi, ce scot mult fum negru toxic şi cancerigen. Vesticii au dorit să-şi cureţe parcul, iar noi ne-am transformat imediat în “cimitirul” lor.

Toate discuţiile din ultima vreme cu privire la calitatea produselor importate din Vest alături de interesul multinaţionalor a venit fix în acelaşi timp cu măsura adoptată de guvern de a ne transforma în groapa de gunoi a Europei.

Traficul din Bucureşti s-a aglomerat iar poluarea s-a accelerat – în special cu oxizi de azot şi particule, ambele foarte toxice şi cancerigene. Astfel, o intenţie bună va determina în timp mai multe cazuri de boli pulmonare. De partea cealaltă, Registrul Auto Român îşi continuă la fel activitatea şi este la fel de absent în trafic. În plus, nu există staţii de măsurare a poluării, astfel încât nu se poate analiza corespunzător impactul asupra mediului, dincolo de declaraţiile populiste. Singura staţie care măsoară poluarea este în proximitatea Lacului Morii, departe de traficul rutier, tocmai pentru ca rezultatele indicate să fie unele “în parametri”.

Ieri s-a încercat o altă măsură “hei-rup” – benzi unice pe un sector foarte aglomerat de drum, pe care majoritatea oamenilor fac naveta cu maşina, neexistând alternative demne de luat în calcul. De obicei, înainte de a lua astfel de măsuri este suplimentat parcul de autobuze pentru a exista un program strict şi respectat, sunt construite parcări la marginea oraşelor tocmai pentru a “tenta” călătorii să apeleze la o alternativă mai rapidă şi mai puţin stresantă şi mai ales, nu se montează “din prima” limite fizice între benzi.

Rezultatul experimentului “caruţa înaintea calului” – un dezastru absolut, trafic paralizat, ore întregi petrecute în trafic, poluare la cote maxime şi culminând seara cu un accident între un biciclist care circula pe noua bandă şi un autobuz. Este greu de crezut că au existat specialişti care să dea OK-ul unui astfel de experiment.

Practic, primăria capitalei a ales cea mai rapidă soluţie pentru benzile unice pentru autobuze – a colorat asfaltul, a pus stâlpi de cauciuc şi a urat drum bun şi succes participanţilor la trafic.

Desigur, benzile unice sunt absolut necesare şi foarte utile, dar totul se implementează după analize pe hârtie, nu după experimente nefericite pe cetăţeni.

Dincolo de discursurile populiste, pline de speranţă şi promisiuni, singura parcare inaugurată după 27 de ani de capitalism este cea de la Universitate, în parteneriat public-privat şi unde în 5 ani preţul unei ore s-a dublat de la 2,5 lei la 5 lei, dovadă că cererea şi preţul sunt precum în capitalism. În rest, Primăria Capitalei a construit noi parcări doar pe hârtie şi doar în imaginaţia cetăţenilor. Parcările la marginea Bucureştiului sunt o idee bună, dar lipsesc cu desăvârşire şi nu există vreun indiciu că s-ar construi în viitorul apropiat. Desigur, am ajuns să investim în luminiţe de Paşte şi păsări măiestre, într-un oraş sufocat de maşini şi poluare.

Citeşte articolul complet în Ziarul Financiar