România – codaşă la siguranţa rutieră. Statistici, motive şi posibile rezolvări
Anul trecut, pe drumurile din România şi-au pierdut viaţa 2.048 de oameni, iar aproximativ 8.800 de persoane au fost rănite grav. Sunt doar nişte cifre scoase dintr-o statistică, dar dacă stăm puţin şi ne gândim, 2.048 de decese într-un an înseamnă, de fapt, că în fiecare zi piere o familie de cinci persoane.
Dar 2012 a fost un an foarte bun din punctul de vedere al siguranţei rutiere. În 2008, aproximativ 3.000 de oameni şi-au pierdut viaţa pe şosea, în timp ce numărul de răniţi grav a fost de circa 6.000.
Mai mult, la fiecare zece milioane de kilometri parcurşi, pe drumurile din România mor 420 de oameni – după spusele lui Titi Aur, campion naţional de raliuri şi fondator al şcolii de pilotaj defensiv care-i poartă numele. Nu pare mult, însă media europeană este de 90 de decese la zece milioane de kilometri parcurşi, fapt care pune România pe unul dintre locurile codaşe în ceea ce priveşte siguranţa rutieră în Uniunea Europeană.
Cauzele statisticilor sângeroase
Realitatea este că infrastructura rutieră din România nu le permite şoferilor să ajungă rapid şi în siguranţă la destinaţie. Un drum care traversează ţara te va duce inevitabil prin nenumărate sate în care nu există trotuare pentru pietoni, iar viteza este limitată la 50 km/h. Ajungi să nu mai rezişti şi creşti viteza – o soluţie de scurtă durată, care s-ar putea să trimită la spital cu ambulanţa.
Contrar opiniei publice însă, în nici una dintre statisticile prezentate la Forumul de Bune Practici în domeniul Siguranţei Rutiere nu se regăseşte infrastructura rutieră ca factor care influenţează accidentele rutiere.
În schimb, cei trei mari „ucigaşi” de pe şoselele din Uniunea Europeană sunt (conform European Transport Safety Council – ETSC):
– Viteza nepotrivită sau excesivă;
– Condusul sub influenţa băuturilor alcoolice;
– Nepurtarea centurilor de siguranţă.
În România, potrivit Poliţiei, cele trei mari cauze ale accidentelor rutiere sunt:
– Viteza excesivă;
– Traversarea neregulamentară în cazul pietonilor;
– Neacordarea de prioritate – atât maşinilor, cât şi pietonilor.
Ce putem face pentru a diminua pierderea de vieţi omeneşti
Totul începe cu educaţia primită în şcoli. Nu în şcolile de şoferi, ci în şcoala primară, şcoala generală şi liceu. Până la urmă, nu toţi pasagerii unei maşini au carnet de conducere, aşa că cineva trebuie săi îi înveţe că purtatul centurii de siguranţă şi o atitudine liniştită contează foarte mult atunci când pleacă la drum. Dacă şoferul nu a învăţat asta la şcoala de şoferi, atunci trebuie ca pasagerii să îl înveţe pe şofer.
Cifrele vorbesc de la sine: aproximativ 85% dintre accidente sunt produse din vina omului. Astfel, degeaba dăm vina pe drumuri dacă nu suntem în stare să urmăm o serie de reguli de bun-simţ atunci când mergem cu maşina.
Potrivit statisticilor, dacă viteza medie a maşinilor din Uniunea Europeană ar scădea cu doar 1 km/h, aproximativ 2.200 de vieţi ar fi cruţate în fiecare an. Altfel spus, încearcă să te abţii de la exerciţii de pilotaj pe drumurile publice şi gândeşte-te că dacă loveşti pe cineva pe o trecere de pietoni, există şanse foarte mari să nu mai poţi dormi noaptea. Da, ajungi mai repede la destinaţie dacă mergi mai repede, dar merită?
Mai mult, dacă 99% dintre cei care au fost implicaţi într-un accident rutier ar fi purtat centura de siguranţă, numărul morţilor ar fi mai mic cu 2.500 în fiecare an. Niciodată nu am înţeles de ce lumea refuză să poarte centura de siguranţă, mai ales ocupanţii locurilor din spate. Mai grav e că unii şoferi preferă să cumpere acele înlocuitoare de centură care se vând la intersecţiile din Bucureşti, iar apoi îşi montează centura în acel înlocuitor care a fost produs pe un vapor, undeva în Oceanul Pacific.
Da, toate maşinile noi te avertizează atunci când pleci la drum fără să porţi centura de siguranţă şi da, sunetele scoase de maşină pot deveni enervante. Dar rezolvarea e simplă: pur şi simplu porţi centura de siguranţă, indiferent că eşti şofer sau pasager pe bancheta din spate. Scapi de bipuri enervante şi ai şanse mult mai mari să supravieţuieşti în cazul unui accident.
De asemenea, motocicliştii şi mopediştii care circulă fără să poarte casca de protecţie ar trebui să ştie că, în cazul unui accident, purtarea căştii de protecţie îi poate scuti pe medicii legişti de adunatul creierelor de pe şosea.
O altă cauză a deceselor de pe şoselele româneşti este incapacitatea trecătorilor de a acorda primul ajutor. Statisticile organizaţiei Crucea Roşie Română arată că 50% dintre toate decesele cauzate de accidente rutiere se produc la doar câteva minute după accident, înainte de sosirea ambulanţei, în vreme ce 15% dintre decese se produc în primele patru ore după accident.
Astfel, Crucea Roşie recomandă cu căldură reîmprospătarea cunoştinţelor despre acordarea primului ajutor la fiecare doi ani, aşa încât cei care circulă pe şosele să ştie ce trebuie să facă sau să nu facă în cazul unui accident.
O altă soluţie pentru îmbunătăţirea statisticilor şi evitarea durerii este reprezentată de cursurile de condus defensiv. Chiar dacă sunt mai costisitoare decât toate celelalte soluţii prezentate până acum, aceste cursuri nu sunt altceva decât o continuare a cunoştinţelor învăţate (sau nu) la şcoala de şoferi.
„Doar 20% dintre şoferi fac ce trebuie atunci când sunt puşi în faţa unei situaţii-limită, în vreme ce 80% dintre şoferi nu fac ce trebuie – se sperie, reacţionează greşit etc.”, a spus Titi Aur, campionul naţional de raliuri care a înfiinţat şcoala de condus defensiv ce îi poartă numele.
Tot ce am scris până acum sunt lucruri normale, de bun-simţ, care ar trebui să fie cunoscute de toţi cei care circulă pe străzile din România – fie ei şoferi sau pietoni. Nu uita că viaţa ta şi a celui de lângă tine contează mai mult decât orice altceva. Poţi să ajungi mai târziu la destinaţie, atâta vreme cât eşti viu şi sănătos.