Mașinile noastre devin tot mai sigure. Producătorii auto implementează constant noi tehnologii care îi protejează atât pe cei aflați la bord, cât și pe participanții vulnerabili la trafic,așa cum sunt denumiți pietonii și bicicliștii. Dar cum arătau, de fapt, primele teste de siguranță, înainte de Euro NCAP?
Șoferii trăiau cu falsa impresie că mașinile lor sunt sigure. Testele de siguranță care se realizau în urmă cu mulți ani și care astăzi ni se par superficiale, confirmau că atât ocupanții, cât și pietonii sunt în siguranță. Era doar o iluzie. Apariția organizației EuroNCAP în 1997 i-a readus cu picioarele pe pământ. Mașinile în care își petreceau mare parte din timp și cu care parcurgeau mii de kilometri pe an erau, în realitate, adevărate bombe pe roți.
Șapte guverne europene, Comisia Europeană și organizațiile de profil din toate statele membre ale Uniunii Europene sprijină astăzi Euro NCAP (European New Car Assesment Programme – Programul European de Testare a Mașinilor Noi). Cu sloganul “For Safer Cars” (“Pentru mașini mai sigure”), programul urmează reperele stabilite de organizația National Highway Traffic Safety Administration (NHTSA) din Statele Unite. Organizații similare au luat naștere în America de Sud (Latin NCAP), în Australia și Noua Zeelandă (ANCAP) și în China (C-NCAP).
Testele vizează exclusiv modele noi, oferite voluntar de producători, sau modele supuse programului de testare independent de producători.
Înainte de apariția Euro NCAP, cei care își cumpărau mașini nu aveau nici cea mai vagă idee ce brand creează cele mai sigure mașini, ce model îi protejează mai bine. Înainte de 1997, testele de siguranță presupuneau analiza rezultatelor în urma unui impact frontal la 48 km/h.
Specialiștii estimează că organizația a salvat, prin procedurile sale de testare, peste 78.000 de vieți în Europa. 1.800 de mașini testate, peste 600 de rapoarte publicate au dus la această cifră impresionantă.
Chevrolet și Ford au fost printre primele companii care și-au supus mașinile unui test de siguranță desfășurat intern. Testul presupunea lansarea modelului pentru a lovi în plin o barieră fixă.
Începând cu anii ’50, la bordul mașinilor au fost amplasate manechine, niște dispozitive antropomorfe de testare, care arătau exact ce zone sunt predispuse vătămărilor în cazul unui impact.
Centurile de siguranță au devenit dotare standard abia în anii ’60. Volvo a fost primul producător care a oferit dotarea în echiparea de bază începând începând cu 1959, la al său Volvo 122. Astăzi, nu numai că toate locurile din mașină sunt însoțite de centuri de siguranță, dar din 2005, este obligatorie și echiparea autoturismelor cu sisteme care le amintesc șoferilor să cupleze centurile.
VIDEO:
În septembrie 2009, IIHS (Insurance Institute for Highway Safety) a pus în scenă un test demonstrativ între un Chevrolet Bel Air din 1959 și un Chevrolet Malibu din 2009. Cele două s-au ciocnit frontal pentru a demonstra cât de mult au evoluat mașinile în ceea ce privește siguranța.
În filmarea simulării de accident se poate observa cum celula pasagerilor modelului din 1959 este practic distrusă. Modelul nou înaintează până ajunge la montantul central al bătrânului Bel Air.
VIDEO: