Marian Godină, deşi are doar 31 ani împliniţi azi (nu uitaţi să-i uraţi La mulţi ani), are nişte poveşti foarte interesante de spus. Job-ul pe care îl are îl şi pune în nişte situaţii aparte. De obieci, el este obişnuit să-i tragă pe dreapata pe cei care greşesc la volan, doar că de data asta el se află la celălalt capăt al radarului, ca să zicem aşa. Godină povesteşte pe Facebook cum a fost prins de radar în Austria.
Când am fost în Austria, am mers într-o seară pe o autostradă şi am simţit un mic bliţ. M-am uitat repede la vitezometru şi aveam cam 150 km/h. Instinctiv mi-a venit în gând clasica înjurătură economisitoare de cuvinte. Adică nu am zis „offf, la naiba, mergeam cam tare şi am luat un radar”, ci m-am rezumat la un scurt şi autohton „băga-mi-aş…”.
Când m-am întors din vacanţă, a mai durat câteva zile şi am găsit în poştă „vederea” din Viena. Prima foaie era scrisă în germană şi am înţeles din ea doar că avusesem 143 km/h.
Noroc că avuseseră austriecii grijă să îmi trimită una şi în română. Treaba era simplă: în calitate de proprietar al maşinii care fusese depistată cu viteză trebuia să trimit datele celui care a condus la data şi ora respectivă. Mai scria ceva, nu mai ţin minte exact textul, dar care se putea traduce mai simplu cam aşa: frăţioru’, hai ca să nu ne mai complicăm, nu ne mai trimite tu datele alea şi mai bine bagă direct banu’ repejor în contul ăsta şi puţin ne mai pasă de cine a condus. Haide, bagă banu’ acoloşa şi uităm tot ce-a fost.”
Am ales varianta asta mai simplă şi am transferat 45€ în contul respectiv, oricum eu condusesem.
Dar stau să mă gândesc: sancţiunea lor urmărea pedepsirea exactă a celui care a încălcat legea sau îi interesa de fapt banul?
Cred că banul, din moment ce nu le-au fost necesare exact datele celui care a condus.