Ilie Năstase

ProMotor: Doar scootere aţi condus?
Ilie Năstase: Da, doar scootere. Nu şi choppere sau motociclete de viteză. M-am obişnuit cu scooterele zeci de ani cât am stat în Franţa. Dar ei sînt foarte civilizaţi. Se respectă unii pe ceilalţi.

ProMotor: Aţi avut probleme cu maşinile străine înainte de 1990?
Ilie Năstase: Nu în mod deosebit. Mă mai lua securitatea la ochi, având numere străine, dar când vedeau că în maşină e Ilie Năstase, îmi făceau loc să merg mai departe.

ProMotor: Aveţi prieteni în Formula 1?
Ilie Năstase: Da, sunt prieten cu Bernie Ecclestone, Flavio Briatore…Ne întâlnim mai mult pe la petreceri.

ProMotor: Dintre piloţi…
Ilie Năstase: Îl ştiu pe Jody Scheckter, campion mondial în 1979. Am fost cu el în maşină. Accelera şi mergea de parcă ar fi schimbat vitezele, deşi transmisia era automată. Nu ştiu cum reuşea. Mergea fantastic.

ProMotor: Ce credeţi despre producătorii coreeni?
Ilie Năstase: Eeee…ei mai mult copiază. I-am văzut pe la saloanele auto mondiale cum intră în maşini şi fac poze în disperare (râde).

ProMotor: Cum a fost întâlnirea cu G.W. Bush?
Ilie Năstase: Eu îl ştiam pe tatăl lui şi ne-a fost mai uşor să ne înţelegem. Acum, când a venit, am fost la masă cu soţia lui, apoi am reuşit în mare grabă să ne întâlnim cu dânsul şi la Guvernul României. Ne-am îmbrăţişat, am schimbat câteva vorbe şi atât. Un om foarte relaxat. Este cel mai puternic om din lume, este normal să fie relaxat.A câştigat turnee de grand şlem şi meciuri care l-au făcut celebru nu doar în istoria sportului alb, ci şi pe carduri de credit, în colecţii de pantofi sport, la dreapta vedetelor mondiale de primă ligă şi chiar cap la cap cu George W. Bush. Ilie Năstase a fost, totodată, primul sportiv care a încheiat un contract de publicitate cu o firmă de echipament sportiv (Nike, 1972). În cariera sa extraordinară, cât şi în viaţa privată, maşinile au arbitrat nişte situaţii necesare, nu însă şi cruciale.

ProMotor: Când aţi descoperit maşinile?
Ilie Năstase: Întâi am descoperit bicicleta. Aveam 18 ani, lucram pe undeva pe la o unitate militară, prin Militari (râde). Se ajungea greu cu mijloacele de transport în comun şi, în plus, mă mai şi antrenam pentru tenis. Din păcate, a costat un salariu, vreo 800 lei şi după câtva timp mi-a fost furată. Tot cu tramvaiul am ajuns pînă la urmă. Prima maşină a fost un Fiat 125, la 20 ani. Ţin minte că l-am procurat din Germania şi, culmea, era mai ieftin decât în Italia.

ProMotor: Mai ştiţi cât a costat?
Ilie Năstase: Trei mii de dolari am dat pe ea. I-am lăsat banii cumnatului din acea vreme al lui Ţiriac şi el s-a dus la fabrică, a comandat-o, s-a ocupat de tot, tot, tot. Apoi, a adus-o în ţară şi vama costa mai mult decât maşina. În fine, am apelat la relaţii, primul ministru Gheorghe Maurer a intervenit şi totul s-a rezolvat într-un final.

ProMotor: Următoarea maşină…
Ilie Năstase: A fost un Ford Capri, apoi am început cu Ferrari şi altele mai bune. Dar când am realizat că nu alerg cu ele pe circuite, am încetat să-mi mai iau astfel de maşini puternice. Oricum mergeam puţin cu ele. Când veneam prin România mai conduceam. Am avut şi Range Rover prin 1970 –a ţinut extraordinar -, şi Mercedes-uri multe. A trecut vremea în care eram înnebunit după maşini. Acum am o maşina asta, BMW Seria 7, şi sunt foarte mulţumit. E foarte puternică, dar pe mine mă interesează mai mult confortul. Stă bine pe şosea, ce mai, e cam de lux. Dar mă gândesc serios şi la noul X6 (râde)…Îmi place mult.

ProMotor: V-aţi ataşat de vreo maşină?
Ilie Năstase: Nu în special. Toate mi-au plăcut, dar nu peste măsură.
Eu nu prea ştiu detalii despre motoare, transmisii… Eu nu ştiu să schimb un cauciuc. Am fost cu soţia mea pe nu ştiu unde şi a pus ea lanţuri pe roţi. Nu prea mă pricep.

ProMotor: Cum şofaţi?
Ilie Năstase: Normal. Prietenul meu, Ion Ţiriac, este înnebunit şi chiar se pricepe. Are o groază de prieteni în domeniu.

ProMotor: Ce amintiri aveţi despre maşini?
Ilie Năstase: Când îmi cumpărasem acel Ford Capri, Ţiriac mi-a zis să merg cu el la munte într-o minivacanţă, prilej să testez şi eu maşina. Deodată, mi s-a oprit motorul. El mergea în faţa mea, avea o maşină pe care a recuperat-o acum, de curând. Am început să-i fac disperat semne, a dat înapoi, a venit la maşină, s-a uitat şi m-a întrebat: „Mă, Năstase, dar tu ai pus benzină în rezervor? Mă, idiotule, cum vrei să meargă fără benzină?”.

Pagini: 1 2