Din 1950 până în 2009, lumea a fost plină de genii care au văzut viitorul

Energia nucleară rămâne, chiar şi în ziua de azi, un concept pe cât de bogat în potenţial pe atât de controversat şi plin de fascinaţie atât pentru publicul larg cât şi pentru oamenii de ştiinţă. Avem centrale nucleare, submarine nucleare, portavioane nucleare iar SUA şi Rusia au folosit în trecut reactoare nucleare de mici dimensiuni pentru propulsia sateliţilor, aşa cum aflăm de la HowStuffWorks şi de la io9.

Ideea folosirii unui sistem de propulsie nucleară pentru automobile poate părea exagerată în primă instanţă, însă aceasta ar putea concura foarte bine cu tendinţele eco materializate prin vehicule electrice în ultima perioadă. Cu toate acestea, un sistem de propulsie atomică nu se poate rezuma la o mini-centrală nucleară montată sub capota unei maşini.

Acest lucru l-au încercat în prealabil următoarele concepte, însă fără succes. Deşi în teorie exploatarea energiei nucleară este o practică sigură şi curată atunci când este făcută cum trebuie, există şi dezavantaje, care ne explică de ce prototipuri ca Ford Nucleon sau Simca Fulgur nu populează în prezent parcările dintre blocuri.

1. Arbel Symetric

Al Doilea Război Mondial i-a făcut pe mai marii aflaţi la conducerea ţărilor din Europa să se axeze pe filosofia „mai mult cu mai puţin” iar Arbel Symetric a luat naştere în 1958 dintr-o companie franceză (Compagnie Normande d’Etudes pour l’Application des Procedes Mecaniques) preocupată de soluţii de propulsie cât mai eficiente. Modelul întrebuinţa, în teorie, un generator nuclear de 40 kW – „genestatom” – însă guvernul francez nu a aprobat folosirea de materiale radioactive pentru proiecte destinate publicului astfel că cercetarea a fost sistată.

2. Ford Nucleon

Faţă de contracandidatul său francez de mai sus, Ford Nucleon nu a ajuns nici măcar la stadiu de concept în mărime naturală. Prototipul a încercat o adaptare a tehnologiei uzitate de submarinele nucleare şi ar fi trebuit să fie propulsat de un reactor nuclear în miniatură, amplasat în partea din spate, care putea fi scos şi aruncat odată ce resursele s-ar fi consumat. Din cauza aceasta, habitaclul a fost mutat cât mai în faţă (de unde şi forma cu partea frontală foarte alungită, peste roţile din faţă) pentru a permite izolarea pasagerilor de sursa de energie. Teoretic, Nucleon putea rula aproximativ 5.000 de mile cu o singură „încărcare”, dar proiectul a fost abandonat.

3. Simca Fulgur 

În ciuda numelui cu tente vikinge, Fulgur era produsul unui producător francez înfiinţat de Fiat în noiembrie 1934 şi abreviat Simca (Societe Industrielle de Mecanique et Carrosserie Automobile). Conceptul a fost dezvoltat în 1958 de Robert Opron şi a debutat un an mai târziu la Salonul Auto de la Geneva ediţia 1959, pentru a putea fi apoi expus şi la Salonul Auto de la New York şi la Salonul Auto de la Chicago în 1961. Pe lângă sistemul de propulsie nucleară, Simca Fulgur putea fi controlat prin comandă vocală şi ghidat prin radar iar cele două roţi pe care se spijinea prototipul erau echilibrate cu ajutorul unor giroscoape.

4. Studebaker-Packard Astral

Aşa cum o sugerează şi denumirea, Astral a ţintit spre stele atunci când a debutat în 1957 în South Bender Art Center, lângă Chicago. De data aceasta, giroscoapele menţineau echilibrul prototipului pe o singură roată, acesta se putea deplasa plutind deasupra apei şi era, pe hârtie, evident, înconjurat de un câmp de forţă cu rol de protecţie împotriva accidentelor. Nu spunem că Astral s-ar fi materializat în ceva concret, fiindcă Studebaker-Packard a dat faliment la câţiva ani după prezentarea prototipului.

5. Ford Seattle-ite XXI

Ford nu s-a mulţumit doar cu un prototip cu propulsie nucleară aşa că şi-a încercat norocul şi cu un al doilea, botezat Seattle-ite XXI şi prezentat în premieră mondială pe 20 aprilie 1962 la Seattle. Culmea, prototipul era ticsit de tehnologie care astăzi a devenit ceva comun pentru mai toate modelele de automobile: componente interschimbabile de caroserie şi de interior, sistem interactiv de navigaţie şi infotainment. Aceste soluţii par a fi fost mai de succes decât dispozitivul compact de propulsie nucleară pe care Seattle-ite îl propunea, alături de trenul de rulare cu şase roţi şi partea frontală detaşabilă, care transforma conceptul într-un vehicul de oraş.

6. Cadillac World Thorium Fuel

Cea mai recentă încercare de folosire e energiei nucleare pentru propulsia automobilelor vine de la Cadillac şi a fost consemnată în 2009 prin conceptul Thorium, proiectat încât să reziste 100 de ani fără lucrări de întreţinere. Aşa cum ne sugerează denumirea, propulsia prototipului s-ar putea face cu ajutorul thoriului, un element chimic radioactiv natural descoperit în Norvegia (număr atomic 90, al cărui cel mai stabil izotop are un timp de înjumătăţire de peste 14 milioane de ani). Marele avantaj al thoriului este că nivelul de radiaţii emise scăzut, iar corpu uman poate fi protejat de acestea doar cu ajutorul unei folii subţiri de aluminiu.

Aşadar, în loc să construiască un mini-reactor nuclear pe care să-l monteze ulterior pe concept, cercetătorii s-au gândit la folosirea unui laser care să producă suficientă căldură. Se estimează că în jur de opt grame de thoriu sunt suficiente pentru ca prototipul să ruleze fără probleme aproximativ 300.000 de mile.