Daimler – scandalul şpăgilor

Subsidiara responsabilă pentru plăţile pe „sub mână” era
Mercedes-Benz Turk (MB Turk), cu sediul în Istanbul. Conform

MEDIAFAX, acte găsite de Daimler în seiful din sediul
MB Turk în 2006 şi alte dovezi indică plăţi de aproximativ 6,05
milioane de euro către părţi terţe în legătură cu
tranzacţii de export de autovehicule către clienţi guvernamentali
din afara Turciei, respectiv din Coreea de Nord, Letonia, Bulgaria,
Libia, România, Rusia, Arabia Saudită, Yemen şi alte state, se
arată în document.

Interesant este faptul că până în 1998, „plăţile utile”
erau legale în Germania şi chiar deductibile din impozite, conform
ziarului german Spiegel, citat de aceeaşi agenţie. Plăţile
vizează persoane care pot ajuta compania în procesul de obţinere a
contractelor, inclusiv oficiali guvernamentali, miniştri, sau şefi
de state, soţii sau copii ai acestora.

Dacă luăm în calcul faptul că MB Turk produce autobuze, ne putem
imagina cam cine a luat banii pentru a dota Bucureştiul cu modelele
Citaro Acest proces a fost intentat de către Departamentul de
Justiţie al SUA care s-a sesizat de practicile ilicite ale Daimler.
Stingerea conflictului pe cale amiabilă se va face tot printr-o
plată de 185 milioane de dolară către autorităţile americane, adică
un fel de…o şpagă o spală pe alta.