Combustibili nepoluanţi produşi din aer şi apă – invenţie revoluţionară sau păcăleală?

Firma britanică Air Fuel Synthesis are planuri ambiţioase, deşi a început relativ modest: în trei luni de zile a produs circa 5 litri de combustibil într-un laborator de cercetare, în care este pusă la punct o nouă tehnologie ecologică de producere a carburanţilor.

Mai exact, rafinăria viitorului extrage din aer dioxidul de carbon şi îl combină cu vapori de apă, iar apoi, în uma unui proces de distilare, electroliză şi sinteză, este obţinut un combustibil cu aceleaşi proprietăţi energetice precum benzina, dar care este lipsit de aditivii şi chimicalele nocive din actualii combustibili.

Pentru moment, tehnologia este ineficientă din punct de vedere al consumului de energie – pentru producerea unui litru de astfel de ”benzină verde” este necesar un consum foarte mare de curent electric. De asemenea, doar costul extragerii unei tone de CO2 din aer se ridică la peste 500 euro, aşa încât litrul de combustibil are un preţ final neviabil din punct de vedere comercial.

Însă până în 2015 şeful proiectului, Peter Harrison, speră să perfecteze tehnologia astfel încât laboratorul să producă o tonă de combustibil zilnic la un cost rezonabil pentru echipele din cursele auto de top, iar în termen de circa 10-15 ani să poată fi construite rafinării la scară industrială care să utilizeze această tehnologie şi care să producă benzină pentru utilizatorii obişnuiţi.

Conform celor implicaţi în acest proiect, noua tehnologie de sinteză a aerului şi apei pentru producerea combustibililor destinaţi motoarelor cu ardere internă este un răspuns la evoluţia prea lentă a tehnologiei bateriilor. Pentru comunităţile care se vor baza în viitor foarte mult pe sursele regenerabile, cum ar fi energia solară, a vântului sau a valurilor, dar vor avea probleme cu stocarea energiei, noua tehnologie este un răspuns excelent.

Pentru moment, guvernul britanic pare foarte interesat de această tehnologie, care promite un mare avantaj: păstrarea aproape nemodificată a infrastructurii de transport şi alimentare, precum şi o presiune mult mai mică asupra constructorilor de maşini în ce priveşte tehnologia motoarelor cu ardere internă şi alinierea la normele din ce în ce mai drastice de poluare.

Voi ce părere aveţi:

ARE ŞANSE NOUA TEHNOLOGIE SĂ DEVINĂ REALITATE?