Când este permisa traversarea deși nu exista trecere de pietoni? Ce obligații au șoferii

Pot exista diferite situații în care este permisă traversarea străzii deși nu există o trecere de pietoni amenajată și nici semafor. Ce obligații au șoferii în această situație?

Una dintre cauze principale de producere a accidentelor grave din România este traversarea neregulamentară.

De foarte multe ori, pietonii nu se asigură înainte de a trece de pe o parte pe alta a drumului. Sau traversează prin loc nepermis, chiar dacă șoseaua e intens circulată.

Dar pot exista și cazuri în care oamenii au dreptul să traverseze și prin locuri unde nu sunt amenajate treceri de pietoni sau semafoare.

Când este permisa traversarea deși nu exista trecere de pietoni?

În general, localitățile mici și străduțele din orașe nu au treceri de pietoni și nici intersecții semaforizate. Evident, în aceste cazuri, traversarea nu se poate face pe la zebră.

„Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic”, se arată în Art. 72 (3) din legea circulației.

Așadar, oamenii pot traversa și pe la colțul străzii, chiar dacă nu e amenajată o trecere de pietoni. Numai că, în aceste situații, prioritate de trecere au mașinile.

Cine e vinovat dacă un pieton traversează neregulamentar?

Legea rutieră stabilește că pietonul poartă întreaga responsabilitate a producerii unui accident, dacă traversează prin loc nepermis.

Dar numai dacă șoferul aflat la volan a respectat întocmai normele rutiere aplicabile în acea zonă.

„Pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector”, stabilește Art. 72 (4) din Codul Rutier.

În cazul în care, de exemplu, se stabilește că șoferul conducea cu viteză peste limita legală, poate fi considerat în egală măsură vinovat de producerea accidentului. Și chiar au fost cazuri în care deși pietonul a traversat neregulamentar, conducătorul auto a fost condamnat la închisoare din cauza vitezei excesive și a consumului de alcool sau substanțe interzise.

În ce situații e interzisă traversarea

Sunt mai multe situații în care traversarea drumului, chiar și pe la trecea de pietoni, este interzisă.

Conform legii, prin Art. 167 se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora:

• să se angajeze în traversarea drumului public atunci când se apropie un autovehicul cu regim de circulație prioritară care are în funcțiune semnalele speciale de avertizare luminoase şi sonore;
• să traverseze partea carosabilă prin fața sau prin spatele vehiculului oprit în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, cu excepția cazurilor în care există treceri pentru pietoni, semnalizate corespunzător;
• să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească ori să se întoarcă pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare;
• să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise;
• să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulației.

Ce obligații au șoferii când întâlnesc o trecere de pietoni

Pentru a preveni producerea de accidente rutiere, legislația din România impune reducere vitezei în apropierea trecerilor de pietoni.

„Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, […] la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare”, stabilește Art. 123 (h) din legea 195/2002.

Aceste limite sunt obligatorii, chiar dacă nu există un indicator specific de stabilire a vitezei maxime.

De asemenea, legea impune această limită pentru drumurile publice cu o singură bandă pe sens.